Cel care cere iertare pentru greşeala sa este ca şi nevinovat. (arab)
Există o sancţiune pentru bine şi pentru rău, dacă întârzie să apară, înseamnă că nu a sosit încă ora. (armean)
Se iartă totul celui care nu-şi iartă nimic. (chinez)
Cine a săvârşit numai bine în cursul vieţii cugetă la moarte fără nici o teamă. (egiptean)
O conştiinţă încărcată este un duşman permanent. (indian)
Niciodată nu mai poţi aduna orezul împrăştiat, până la ultimul bob. (indochina)
Poţi să-ţi speli haina dar nu şi conştiinţa. (persan)
Căinţa este primăvara virtuţilor.
Remuşcare lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii. – remuşcarea poate constitui în anumite momente o forţă de orientare a vieţii morale. (Democrit)
O conştiinţă împăcată nu ţine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)
Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Quintilianus)
Uitarea nu te scapă de păcate. (Seyfoddin Mohammad Ferghani)
Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)
Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea. (Sofocle)
Să-ţi pese mai mult de conştiinţa (ta) decât de părerea (altora). (Syrus)
O conştiinţă rea este adesea în siguranţă, dar niciodată liniştită. (Syrus)
Cine a săvârşit o faptă rea şi se căieşte, este iertat de acel păcat; căci el este purificat prin faptul că încetează, zicându-şi: “Nu voi mai face aşa…” (Manu)
Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării. (Epicur)
E nebunie a te-ndărătnici-n greşeli. (Eschil)
Oamenii de seamă sunt totdeauna proprii lor critici. (Balzac)
Prin recunoaşterea greşelii, spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc. (Goethe)
Este una din tristeţile umane cele mai adânci să avem în trecutul nostru nedreptăţi ale căror drumuri sunt, pentru a spune adevărul, toate barate în urma noastră, pe ale căror victime nu mai este cu putinţă să le regăsim, să le ajutăm, să le ridicăm sau să le consolăm. (Maeterlinck)
Mulţi oameni cred că mărturisirea defectelor lor îi scuteşte de obligaţia de a le îndrepta. (Marie von Ebner-Eschenbach)
O adevărată căinţă este cea mai bună doctorie contra bolilor sufletului. (Miguel de Cervantes)

Viaţa întreagă pare prea scurtă celor ce fac binele, dar pentru cei ce fac rău o singură noapte înseamnă un timp nesfârşit. (Lucian)
Piatra de încercare a caracterului omenesc este timpul. (Menander)
Dacă timpul pentru alţii înseamnă bani, pentru noi are un preţ incalculabil. (Goce Delcev)
Ce a trecut a dispărut; ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tău. (arab)
S-ar putea ca ziua de mâine să fie a altuia. (arab)
Nu timpul ţi se potriveşte ţie, ci tu potriveşte-te timpului. (armean)
Înainte ca omul să-şi dea seama, iată-l cu părul alb. (armean)
Este un timp pentru a merge la pescuit şi un timp pentru a usca năvodul. (chinez)
Mănâncă fructele când ţi se oferă, fiindcă mai târziu nu vei mai găsi nici o coajă. (indian)
Dacă mlădiţa de bambus n-a fost folosită când era tânără, la ce mai poate servi acum când a îmbătrânit? (malaez)
În amânare se află primejdia. (persan)
Strădania tinereţii este odihna bătrâneţii. (persan)
Măgarul când îmbătrâneşte nu ajunge neapărat mai marele grajdului. (turc)
Preţul tinereţii la bătrâneţe se apreciază. (turc)
Cine l-a văzut pe “mâine”?
Ce osteneală este aceea de a săpa o fântână când arde casa? (Bhartrhari)
Timpul consumă rodul oricărei acţiuni care nu-i îndeplinită îndată. (Pancatantra)
De cele mai multe ori remediul unui lucru neplăcut este amânarea. (Somadeva)
Bătrânului nu-i şade bine nici soldat, nici amorezat. Acestea sunt atributele tinereţii. (Ovidus)
Felul cum întrebuinţăm timpul liber ne trădează caracterul. (Plinius)
Pentru sufletul care doreşte (cu nerăbdare), nimic nu se face destul de repede. (Sallustius)
Socoteşte fiecare zi o viaţă. (Seneca)
Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung. (Seneca)
Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic, toată viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit. (Seneca)
Adesea din cauza deliberării dispare prilejul. (Syrus)
Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Balzac)
Pierderea vremii bune este maica şi sămânţa vremii rele. (Cantemir)
Zăbava aduce pierdere, amânarea, pericol. (Erasmus)
A alege momentul înseamnă a câştiga timp. (Francis Bacon)
Cei care îşi întrebuinţează rău timpul sunt cei dintâi care se plâng de scurtimea lui. (La Bruyere)
Care ţi-e datoria? Cerinţa zilei. Pentru a atinge ţintele cele mai înalte şi cele mai grele ale vieţii, trebuie să te apropii de ele prin împlinirea scrupuloasă a sarcinii tale cotidiene. (Goethe)
Nimic nu este mai de preţuit decât valoarea zilei. (Goethe)
Puţini oameni ştiu să fie bătrâni. (La Rochefoucauld)
Oamenii care nu au niciodată timp lucrează cel mai puţin. – împrăştierea este duşmana acţiunii. (Lichtenberg)
Nu este lucru înţelept să spui: “voi trăi”; viaţa de mâine este prea târzie – trăieşte azi. (Martialis)
Pierderea de timp este cea mai ireparabilă şi tocmai ea este aceea care pricinuieşte cea mai puţină nelinişte. (Oxenstierna)
Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut acum, mâine (din cauza schimbării timpului) ar fi poate zadarnic şi rău. (Oxenstierna)
Ceea ce n-a avut loc niciodată, poate avea loc mâine. (Maeterlinck)
Mereu ne gândim cum vom trăi şi niciodată nu trăim în prezent. (Manilius)
Când îţi propui un scop, timpul, în loc să crească, scade. (Rivarol)
Pentru mulţi, viitorul visat nu este adesea, decât reîntoarcerea la un trecut idealizat. (Robertson Davies)
Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest “vrem” se schimbă şi are scăderi şi amânări. (Shakespeare)
O singură clipă poate schimba totul. (Wieland)

A fost semănat cuvântul “Mâine” şi nu a mai răsărit. (arab)
Foarte des se încarcă pe spinarea unei cămile bătrâne pielea uneia tinere. (arab)
Moartea este mai aproape de noi ca pleoapa de ochi. (arab)
Pregăteşte-te de moarte înainte de moarte. (arab)
Viaţa celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte. (armean)
Mormântul este disponibil oricând şi se închide pentru totdeauna. (armean)
Înainte de venirea noastră nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră nimic nu-i va lipsi. (indian)
Moartea nu are gură să anunţe când vine. (japonez)
Moartea este oaspetele fiecăruia. (persan)
Moartea este o cămilă care se culcă pe pragul fiecărei case. (persan)
“Noaptea va trece, se vor ivi zorile frumoase, va răsări soarele şi vor râde lotuşii”. Pe când se gândea astfel o albină într-o floare de lotus, o, ce nenorocire! un elefant călcă pe ea. (Appaya Dikşita)
Bătrâneţea stă ameninţătoare ca o tigroaică, bolile se năpustesc asupra corpului ca nişte duşmani, viaţa se scurge ca apa dintr-un ulcior spart; şi totuşi lumea săvârşeşte fapte rele; iată ceva ciudat! (Bhartrhari)
Corpul îi este gârbovit, mersul şovăielnic, dinţii au căzut vederea se stinge, surzenia creşte…, ai săi nu (mai) dau atenţie vorbelor sale, soţia nu-l (mai) ascultă: Vai de omul care îmbătrâneşte! Chiar şi fiul său se poartă duşmănos cu el! (Bhartrhari)
Când cineva aude că s-a furat un lucru neînsemnat din casa vecinului, el pune o pază în locuinţa sa proprie; aşa se obişnuieşte. Dar de ce nu se teme lumea de zeul morţii, care zilnic răpeşte oameni când dintr-o casă când din alta? (Cilhana)
Nimeni nu ştie ce i se va întâmpla mâine cutăruia sau cutăruia; de aceea cel cu minte să-şi facă treburile încă azi. (Carngadharapaddati)
Încă înainte ca (omul) să-şi fi luat plata pentru cele înfăptuite, în timp ce mai este ocupat cu ceea ce încă nu este făcut şi în timp ce-şi caută de treburi pe câmp, în piaţă sau acasă, vine moartea şi-l ia. (Mahabharata)
Asta s-a făcut, asta rămâne de făcut, asta iarăşi s-a făcut pe jumătate: în timp ce omul este preocupat astfel, vine moartea şi îl ia. (Mahabharata)
Înainte de a ne fi pus la cale treburile, ne răpeşte moartea. (Mahabharata)
Ce trebuie făcut mâine, fă azi; şi ceea ce trebuie făcut după-amiază fă-o dimineaţa; căci moartea nu se uită dacă ai terminat treaba sau nu. (Mahabharata)
Ca şi cum cineva ar sta în drum şi ar grăi către o caravană în trecere: “Şi eu am să vă ajung din urmă”; tot astfel este sigur (pentru noi) drumul pe care au mers înaintea noastră părinţii şi strămoşii noştri. Cum ar putea să jelească cineva că-l urmează, de vreme ce nu poate evitat? (Ramayana)
Ei, Bătrâneţe, chiar dacă nu ai aduce nici un neajuns, venirea ta tot reprezintă un necaz destul de mare! (Cecilius)
Urmărindu-ne în fugă, nu demult copii, nu demult tineri, pe negândite ne-a ajuns din urmă (bătrâneţea). (Cicero)
Bătrâneţea este o mutilare a corpului, care rămâne întreg: toate le are şi la toate lipseşte ceva. (Democritus)
Nimeni să nu judece pe cineva că-i fericit, înainte de a-l vedea sfârşind bine; căci numai pe cel mort îl poţi lăuda fără a greşi. (Dionysius)
Moartea, exilul şi tot ce pare înfricoşător să-ţi fie în fiecare zi înaintea ochilor; dar mai ales moartea; şi atunci nu vei (mai) avea niciodată gânduri neînsemnate, nici nu vei dori prea tare ceva. (Epictetus)
Nu există muritor care să fie sigur că va mai trăi a doua zi. (Euripides)
Să-ţi închipui că fiecare zi ce-ţi răsare este ultima. (Horatius)
Cine ştie dacă zeii de sus vor adăuga la totalul de azi, ziua de mâine! (Horatius)
Nu te purta ca şi cum ai avea de trăit zece mii de ani. Moartea pluteşte deasupra capului tău. Aşadar, cât mai trăieşti şi până poţi, fii om de bine. – sarcinile vieţii morale sunt atât de mari şi viaţa atât de scurtă, încât nu trebuie risipit timpul pe care-l avem la dispoziţie. (Marcus – Aurelius)
Omule, ai fost cetăţean în această cetate mare; ce-ţi pasă dacă cinci ani sau trei? căci, după lege fiecare are o parte egală. Şi atunci ce-i de mirare(că te concediază din cetate nu vreun tiran sau vreun judecător nedrept, ci natura care te-a introdus? La fel ca şi cum l-ar concedia de pe scenă pe un actor cârmuitorul care l-a adus. – “Dar n-am jucat toate cele cinci acte, ci numai trei”. – Aşa-i; însă în viaţă cele trei acte sunt întreaga piesă. Căci sfârşitul îl hotărăşte acela care a fost cauza alcătuirii tale, iar acum este cauza desfacerii, tu însă nu eşti cauza nici uneia din ele. Pleacă, deci binevoitor; căci şi cel care te concediază este binevoitor. (Marcus Aurelius)
Trebuie să ne grăbim nu numai fiindcă ne apropiem tot mai mult de moarte, ci şi din pricină că putinţa de a înţelege şi de a urmări lucrurile încetează devreme. (Marcus Aurelius)
Toate sunt efemere, moarte demult. Unii mai sunt pomeniţi câtva timp, alţii au devenit legendari, alţii iarăşi au încetat de a mai exista şi-n legende. (Marcus Aurelius)
Cu ce să comparăm/ A noastră viaţă-n lume?/ Cu barca ce plecat-a/ În zori şi-n urmă/ Nu lasă nici o dâră. (Manzei)
Căzut-am pe gânduri în atelierul unui olar. – Îl vedeam apăsând pe pedală. Şi pregătind cu mişcări iuţi pentru toarta şi gâtul unui vas: picioare de cerşetori, cranii de – împăraţi. (Omar Khayyam)
Adu-ţi aminte că eşti muritor. (Phocylides)
Cei care sunt într-adevăr filozofi, se deprind cu gândul morţii, şi aceasta îi înspăimântă mai puţin decât pe ceilalţi oameni. (Plato)
Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat. (Seneca)
Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia; în tot ce faci, gândeşte-te la moarte. (Seneca)
Oare nu vei avea grijă mai degrabă să arăţi tuturor că se caută lucruri de prisos cu mare pierdere de timp şi că mulţi şi-au petrecut viaţa adunând mijloace de trai ?…căci ei nu trăiesc, ci numai au de gând să trăiască. Pe toate le amână. (Seneca)
Noi nu voim să trăim, nici să murim: ne stăpâneşte dezgustul de viaţă şi frica de moarte. (Seneca)
O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă vei vedea că cea mai mare parte a vieţii noastre o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă, făcând altceva. (Seneca)
Nu este sigur în ce loc te aşteaptă moartea: de aceea aşteapt-o tu pe ea în orice loc. (Seneca)
Greşeşti, dacă crezi că numai pe mare limita dintre moarte şi viaţă este foarte redusă: în orice loc intervalul este deopotrivă de îngust. (Este adevărat că) moartea nu se arată pretutindeni atât de aproape: (dar) ea este pretutindeni (tot) atât de aproape. (Seneca)
Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi (ni) se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa descreşte. (Seneca)
Om fiind, să nu spui niciodată ce va fi mâine; iar când vezi pe cineva că-i fericit, să nu determini cât timp va fi aşa. Căci zborul unei muşte nu este atât de iute ca schimbarea în contrar. (Simonides)
Fiecare clipă a vieţii este un pas către moarte. (Corneille)
Cel care aşteaptă moartea moare de două ori. (Bulwer Lytton)
Cei care sunt înmormântaţi aici grăiesc astfel către tineri şi bătrâni: “Ce sunteţi voi acum, asta am fost noi; ce suntem noi acum, asta veţi fi voi”. (Freidank)
Saloanele mint, mormintele sunt sincere. Dar vai! morţii, aceşti reci povestitori ai istoriei, vorbesc în zadar mulţimii furioase care nu înţelege decât limbajul patimii dezlănţuite. (Heinrich Heine)
Moartea are gustul de ţărână iar spaima, gustul de venin. (José Gorostiza)
Un lucru îl putem vedea clar şi plastic numai dacă are umbre şi penumbre: moartea este umbra care dă plasticitate vieţii. (Lucian Blaga)
Ce orizonturi se deschid în faţa celui care, în sfârşit, s-a hotărât, în mod serios, să moară! (Milán Fűrst)
Cel care i-ar învăţa pe oameni să moară, i-ar învăţa să trăiască. (Montaigne)
Tragedia vârstei nu e de a fi bătrân, ci de a rămâne tânăr. (Oscar Wilde)
Iute se apropie moartea de om; lui nu-i este dat nici un răgaz; ea îl doboară în mijlocul carierei, îl smulge în plină viaţă. Pregătit sau nu să meargă, el trebuie să stea înaintea Judecătorului său! (Schiller)
Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott)
Împresurat de-activităţi/ Ce nu pot aştepta/ uitasem că ar trebui/ Să mai şi mor. (Tadeusz Rózewicz)

Credinţa

A fi puţin credincios înseamnă a nu fi deloc. (chinez)
Allah găseşte o ramură joasă pentru pasărea care nu poate zbura. (turc)
Chiar şi găina când bea apă se uită în sus. (turc)
Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghemuit într-un coş, un şoarece, făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi a declinului oamenilor. (Bhartrhari)
La început a existat fiinţa, unică, fără (vreo) a doua entitate; unii spun că la început ar fi existat nefiinţa, unică, fără (vreo) a doua (entitate), şi că din această nefiinţă s-ar fi născut fiinţa. Dar cum ar fi posibil aşa ceva? Cum s-ar putea naşte fiinţa din nefiinţă. Fiinţa (este aceea care) a existat la început, unică şi fără (vreo) a doua entitate. (Chandogya – Upanişad)
În tulburarea ei hulubiţa grăieşte către iubitul ei: “Soţul meu, s-a sfârşit cu noi. Jos stă un vânător cu arc şi săgeată ascuţită în mână; în jurul nostru dă târcoale un şoim”. Aşa şi era. Dar un şarpe muşcă pe vânător şi acesta nimeri cu săgeata şoimul. Amândoi porniră iute spre lăcaşul lui Yama. Ciudat este mersul destinului! (Cukla Bhudeva)
(El este) înţelept, atotcuprinzător, Cel ce există prin sine Însuşi. (Ica-Upanişad)
El este mare, divin, cu neputinţă de închipuit, mai subtil decât ceea ce-i subtil; El se află infinit de departe şi aici aproape (în corp); El sălăşluieşte; pentru cei care îl contemplă aici, în cavitatea inimii. (Mundaka-Upaişad)
Cel care cunoaşte pe Brahma suprem… trece dincolo de întristare şi păcat şi liberat de legăturile inimii devine nemuritor. (Mundaka-Upanişad)
Şi fără pază stă cel păzit de soartă; şi cel bine păzit piere, dacă-l loveşte soarta; trăieşte şi cel nenorocit şi părăsit într-o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit. (Pancatantra)
După cum aurul cel galben se cunoaşte în foc, tot aşa credinţa trebuie văzută în vremuri grele. (Ovidius)
Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei; şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei. (Seneca)
Cine zice îndoială zice neputinţă. (Balzac)
Sunt lucruri în care trebuie să crezi pentru a le putea vedea. (Cervantes)
Minunea este copilul cel mai drag al credinţei. (Goethe)
Gânditorii materialişti au atribuit mecanismului orb evoluţiei mai multe miracole, coincidenţe improbabile şi minuni, decât i-au atribuit vreodată lui Dumnezeu toţi teologii din lume. (Isaac Bashevis Singe)
Credinţele şi hotărârile se macină dacă le cântăreşti mult. (L. Rebreanu)
Închide-ţi o plantă la întuneric şi veţi vedea ce monstru diform se va produce din pricina setei sale de lumină. Oare viaţa omenească nu produce şi ea astfel de monstruozităţi în tendinţa sa spre lumină?… (Lucian Blaga)
O minune: puterea atât de fragedă a mugurului proaspăt învinge şi sparge scoarţa cea mai tare şi mai dură a unui arbore. (Lucian Blaga)
Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”. (Lucian Blaga)
Privesc cum o plantă se întinde din întunericul unei pivniţe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, şi totuşi planta nu simte şi nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu creşte şi nu se-ntinde şi el spre-o lumină pe care n-o simţim şi n-o vedem?… (Lucian Blaga)
Iisus: fariseii l-au răstignit numai o dată; creştinii de nenumărate ori. (Lucian Blaga)
Pentru cei mai mulţi oameni, „misteriosul” devine „natural”, nu fiindcă parvin să-l înţeleagă, ci fiindcă se obişnuiesc cu el. (Lucian Blaga)
A avea încredere este o dovadă de curaj, a fi credincios este un semn al forţei. (Marie von Ebner-Eschenbach)
Idealul este în sine o realitate în devenire. (N. Titulescu)

Curajul – frica

Marii căpitani se formează în lupta cu marea agitată.
Spaima la nenorocire aduce altă nenorocire. (arab)
Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici şi o sută de lovituri de baston. (arab)
Dacă este să vină primejdia, vine şi stând în casă. (armean)
Cine se teme de urs nu se duce în pădure după lemne. (armean)
Cine se teme de lup nu poate să ţină oi. (armean)
Cine nu se teme de nimic este surprins de primejdie. (chinez)
Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)
De ce să te arunci în apă înainte ca barca să se fi răsturnat? (chinez)
Fă-ţi datoria şi nu te teme de nici o răzbunare. (egiptean)
Şi pisica ajunge tigroaică dacă trăieşte în pădure. (indian)
Pisica fierarului nu se teme de zgomot. (indian)
Întreaga apă a mării nu-i ajunge decât la genunchi celui care nu se teme de moarte. (indian)
Marea este ca un bazin de înot pentru cel care nu se teme de înec. (indian)
Nu curajul singur, ci curajul însoţit de prudenţă duce la victorie. (indian)
Arborele desfrunzit este iubitul uraganelor. (indian)
Când mergi, mergi; când stai, stai dar niciodată nu ezita! (japonez-bushido)
Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica. (japonez)
Un singur fricos dăunează unei armate întregi. (turc)
Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut. (Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri)
Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor. (Alceu)
Îndrăzneala este începutul acţiunii. (Democrit)
Bărbăţia micşorează loviturile sorţii. (Democrit)
Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate. (Euripides)
Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)
Pentru mine, adevăratul curaj este prudenţa. (Euripide)
Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie să acţioneze. (Herodot)
Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta. (Homerus)
Nu uita să-ţi păstrezi sângele rece în nenorocire. (Horaţiu)
Şi zeul ajută o îndrăzneală justificată. (Menander)
Mâhnirea ştie să născocească împotriva ei însăşi rele de două ori mai mari decât realitatea. (Philemon)
După cum copiii se sperie de orice în întunericul orb, tot aşa ne temem şi noi în plină lumină. (Lucretius)
Un om tare, când e lovit, îşi sporeşte puterea. (Seneca)
Nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele. (Seneca)
Tot ce se poate întâmpla, să ne închipuim că se va întâmpla. (Seneca)
Lucrul de care te temi se întâmplă mai iute decât acela pe care-l speri. (Syrus)
În împrejurări critice îndrăzneala preţuieşte foarte mult. (Syrus)
Când marea este liniştită, oricine poate fi cârmaci. (Syrus)
Când sufletul şovăie, este de ajuns un mic impuls ca să-l îndrepte într-o parte sau alta. (Terentius)
Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)
Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătură otrava grijii? (Hitopadeca)
Dacă nu se expune la primejdii, omul nu vede fericirea; dacă însă riscă, atunci, dacă trăieşte – o vede. (Mahabharata)
Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)
Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)
Fără curaj, nu se trece peste o nenorocire, chiar (dacă-i) foarte mică. (Somadeva)
Nenorocirile fug (departe) de cei curajoşi, ca şi cum le-ar fi frică de aceştia. (Somadeva)
Fricoşii sunt nechibzuiţi. (Somadeva)
Pe cel neîntreprinzător, lăsător, fatalist şi lipsit de bărbăţie, zeiţa fericirii nu vrea să-l îmbrăţişeze, ca şi o femeie tânără pe un bătrân. (Tantrakhyayika)
Ceea ce trebuie să se întâmple are deschise porţile pretutindeni.(Kalidasa)
Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice. (Baltasar Gracian)
Curaj mare, nobleţe mare. (Baltazar Gracian)
Când lipseşte curajul ştiinţa nu dă roade. (Baltasar Gracian)
Nu mă scârbiţi de război. Se zice că el îi distruge pe cei slabi, dar pacea face la fel. (Bertolt Brecht)
Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decât sunt. (Cervantes)
A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie. (Corneille)
Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însuşi. (Daniel Defoë)
„Noroc”- ăsta-i numele pe care cei slabi îl dau curajului. (G. Duhamel)
Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor. (Gracian)
Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?” Imposibilul răspunde: “În visurile slăbănogilor”. (Tagore)
Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)
Cei care au mult de nădăjduit şi nimic de pierdut vor fi întotdeauna periculoşi. (Edmund Burke)
Superstiţia este religia sufletelor slabe. (Edmund Burke)
Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea. (Emerson)
Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotărâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute. (Goethe)
Adevăratele calităţi ale unui comandant se manifestă în luptă. Lupta este cel mai sever examinator care stabileşte adevărata capacitate a fiecăruia. (J. K. Bagramean)
Prima condiţie a victoriei este sacrificiul. (J. Galsworthy)
Neliniştea tresare la freamătul frunzei. (Joost Van den Vondel)
Observă-te numai bine: sunt împrejurări când laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter: când te reţine de la o faptă rea. (Lucian Blaga)
Lupta reuşeşte mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul. (Lucian Blaga)
Este poate o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât este de fapt: pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtoare spre mai bine. (Lucian Blaga)
Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare – care trebuie întreţinut la fel a şi armele. (N. Iorga)
Mai contagioasă decât ciuma, spaima se transmite într-o clipită. (Nikolai Gogol)
Dintre toate primejdiile, cea mai mare este subestimarea duşmanului. (Pearl Buck)
Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop. (René Quiton)
Plictiseala este expresia supremă a indiferenţei. (Ricardo Leon)
Fricosul se sperie înainte de primejdie, laşul în timpul ei, curajosul după ea. (Richter)
Când există voinţă, există şi cale bătătorită. (Shaw)
Cel care merge pe mijlocul drumului primeşte lovituri din ambele părţi. (George P. Schultz – secretar de stat american în per. 1735-1826)

Piatra cu care dă lumea în tine cade departe. (arab)
Trebuia ca întâmplarea să răstoarne furnica pentru ca aceasta să poată vedea cerul. (arab)
La nenorocire se sting toate duşmăniile. (arab)
Pune-ţi necazurile într-o plasă; unele vor trece altele vor rămâne. (arab)
Sărac fără răbdare, lampă fără ulei. (arab)
Răbdarea este puterea celui fără putere. (arab)
Nu se obţine un lucru plăcut decât răbdându-l pe cel neplăcut.(arab)
Apa care vine mare e un semn că se termină repede. (armean)
Ne-am dus la munte – am îndurat frigul; ne-am dus la câmpie – am îndurat ţânţari. (armean)
Durerea de cap face să treacă durerea de picior. (armean)
Nenorocirea nu intră decât pe uşa care i-am deschis-o. (chinez)
Nu i se pare castronul fierbinte celui care are mâinile îngheţate. (chinez)
Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile. (chinez)
A nu cunoaşte niciodată suferinţa – aceasta este sărăcia omului! (chinez)
Când se închide rana uiţi de suferinţă. (chinez)
Dacă nu suportăm să trăim printre oameni, atunci cu cine ne vom însoţi? (chinez)
Când nu-ţi place mâncarea, o dai la câini; când nu-ţi place un om trebuie să-l suporţi. (coreean)
Petrece o zi, petrece încă o zi în preajma celui care are necazuri. (egiptean)
Suferinţa mică te face să strigi, suferinţa mare este mută. (indian)
Nu a trecut bine boala că a şi uitat de medic. (indochina)
Frânghia de la găleată distruge cu timpul marginea puţului. (japonez)
Cu fiecare pagubă înveţi ceva în plus. (persan)
Boala grea cu leacuri amare se vindecă. (persan)
Răbdarea este amară, dar dă roade dulci. (persan)
Răbdarea îndrăgostitului e ca apa în sită. (persan)
Durerea altuia e ca zăpada de anul trecut. (persan)
Cine aduce mereu câte o roabă de pământ, cu timpul poate ridica un munte. (persan)
Fiecare pierdere este un avertisment. (turc)
Nu te nelinişti pentru răul de anul viitor. (turc)
Cap fără durere nu are decât sperietoarea din bostănărie. (turc)
Când te strânge încălţămintea toată lumea ţi se pare strâmtă. (turc)
Cine a văzut moartea este mulţumit şi cu boala. (turc)
Pregăteşte-te de nenorociri înainte ca ele să apară. (turc)
Cel mai scurt drum pentru atingerea ţelului propus este răbdarea. (turc)
Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.
Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că n-au ştiut s-o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau norocul, le-a fost potrivnic (propriul) lor caracter. (Accius)
E util să devii înţelept prin durere. (Aeschylus)
Cei nefericiţi se mângâie când văd pe alţii suferind mai mult decât ei. (Aesopus)
Omul să se gândească mereu la toate cele omeneşti. (Cicero)
Nu există durere, pe care timpul să n-o micşoreze şi să o atenueze. (Cicero)
Anticiparea nenorocirilor viitoare atenuează sosirea lor, căci le vedem cu mult înainte de a veni. (Cicero)
Mereu mă gândeam la nenorociri posibile, înfăţişându-mi în minte fie pribegia departe de ţara mea, fie o moarte prematură, sau alte nenorociri, pentru ca, în caz că mi s-ar întâmpla ceva din cele ce presupuneam, să nu mă consume mai tare durerea abătută pe neaşteptate. (după Cicero)
Facem viaţa şi mai mizerabilă deplângând-o. (Cicero)
Dascălul nebunilor nu este cuvântul, ci nenorocirea. (Democrit)
Este măreţ să te gândeşti la datoria ta chiar atunci când eşti nenorocit. Maxima aceasta are caracterul unei recomandări făcute tuturor acelora care, în nenorocire, sunt înclinaţi a reacţiona prin instincte, nu prin conştiinţa şi puterea lor morală. (Democrit)
Fixează-ţi în minte o regulă şi un ideal de purtare cărora să te conformezi riguros, atât în singurătate, cât şi între oameni. (Epictet)
Adu-ţi aminte că eşti un actor într-o dramă care-i aşa cum vrea cel care te instruieşte în ea: scurtă sau lungă. Dacă el vrea ca tu să joci rolul unui cerşetor, caută să-l joci bine şi pe acesta; tot astfel dacă el vrea să fii în rolul unui infirm, al unui dregător sau al unui simplu particular. Căci datoria ta este aceasta: să joci bine rolul ce ţi s-a dat; alegerea rolului aparţine altuia. (Epictetus)
Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voieşte-le aşa cu se întâmplă; şi-ţi va merge bine. (Epictetus)
Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească. (Eschil)
Nu slăbi frânele, când îţi merge bine; iar în restrişte ţine-te de speranţa înţeleaptă. (Euripides)
Suferinţa îi redă prostului bunul simţ. (Hesiod)
De obicei nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horatius)
Dacă poţi suporta totul, atunci şi trebuie! (Iuvenalis)
De aceea mai ales trebuie observat omul în primejdii pline de risc şi de cunoscut în restrişte cine e. Căci abia atunci scoate el din fundul sufletului vorbe adevărate; masca este îndepărtată şi rămâne numai realitatea. (Lucretius)
Să-ţi spui dis-de-dimineaţă: voi întâlni un indiscret, un neobrăzat, un invidios, un egoist. (Marc Aureliu)
Nu da cu piciorul în cel nefericit, căci soarta este comună (tuturor). (Menander)
M-am învăţat minte uitându-mă la nenorocirile altora. (Menander)
Învaţă compătimirea din (propria) pătimire. (Philemon)
Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii; niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia. (Seneca)
Trebuie să ne gândim la toate şi să ne întărim sufletul împotriva celor ce s-ar putea întâmpla. (Seneca)
Ce multe lucruri neaşteptate au venit! Ce multe lucruri aşteptate nu s-au ivit niciodată! (Seneca)
Înţeleptul, atent şi apărat împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa atacului sărăciei, al jalei, al infamiei, sau al durerii. (Seneca)
Nu trebuie să revolte ne nimic din toate acestea. Am intrat într-o lume în care trebuie să trăim după aceste legi. (Seneca)
Toate, din pricina cărora gemem, de care ne îngrozim, sunt tributuri ale vieţii. (Seneca)
În felul acesta îşi va desfăşura înţeleptul virtutea: dacă-i va fi îngăduit, în bogăţie, dacă nu, în sărăcie; dacă va putea, în patrie, dacă nu, în exil; dacă va putea ca comandant, dacă nu, ca soldat; dacă va putea, voinic, dacă nu, slab. Orice soartă va avea, el va face din ea ceva memorabil. (Seneca)
Niciodată cel desăvârşit şi care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte posomorât întâmplările. (Seneca)
După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de furtună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire. (Socrates)
Toate sunt bune la timpul lor. (Sophocles)
Nenorocirea îl găseşte în cele din urmă pe acela pe lângă care a trecut adesea. (Syrus)
Unde simte cineva durere, acolo îşi are îndreptat şi gândul. (Stobaeus)
Remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc. (Syrus)
Toţi trebuie să se gândească, tocmai atunci când le merge mai bine, cum să suporte răstriştea. Cel care se întoarce dintr-o călătorie să se gândească mereu la primejdii: la pagubă, la vreo greşeală a fiului, la moartea soţiei, la boala fiicei; că aceste nenorociri sunt comune tuturor, ca nu cumva vreuna din ele să constituie o surpriză pentru sufletul său; iar tot ce se întâmplă împotriva aşteptării s-o socoată un câştig. (Terentius)
Când ajunge într-o situaţae grea, omul neînţelept acuză destinul, fără să-şi recunoască păcatul. (Hitopadeca)
Îndată după o nenorocire, şi o bucurie de tot mică ne apare însemnată. (Kusumadeva)
Ce povară este prea grea pentru cei în stare s-o ducă? Ce e departe pentru cei energici? Care ţară e străină pentru cei învăţaţi? Cine-i duşmănos faţă de acela care-i vorbeşte cu prietenie? (Pancatantra)
Şi mintea poate fi lovită de destin! (Pancatantra)
Pe lumea aceasta fericirea nu se dobândeşte uşor, dacă nu se expune corpul la suferinţă. (Pancatantra)
Prostul, care plânge pentru lucruri care nu sunt de plâns pe lumea aceasta, adaugă o nouă suferinţă peste suferinţa sa şi îndură două rele. (Pancatantra)
Întristarea distruge mintea; întristarea distruge învăţătura: întristarea distruge rezistenţa: nu există rătăcire la fel ca întristarea! (Ramayana)
Să nu ne lăsăm pradă descurajării. Descurajarea este otrava cea mai puternică. Ea ucide pe cel neînţelept, ca un şarpe furios pe un copil fără minte. (Ramayana)
Oamenii îşi creează multe pricini de suferinţă ca să evite suferinţa; din dorinţa de a dobândi fericirea, ei îşi distrug fără chibzuinţă fericirea, ca şi cum ar fi proprii lor duşmani. (Santideva)
Răutatea calculată este cea mai ascuţită dintre toate răutăţile. (Balzac)
Evenimentele nu sunt niciodată absolute; rezultatele lor depind numai şi numai de indivizi: nenorocirea este o treaptă în sus pentru creştin, o comoară pentru omul dibaci, iar pentru cei slabi o prăpastie. (Balzac)
Oamenii cumsecade nu pier niciodată dacă au destulă răbdare. (Balzac)
Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi. (Bălcescu)
Ciudată-i firea omenească. Cu cât avem mai puţină înclinaţie spre martiraj, cu atât o solicităm celor din jur. (Boleslav Prus)
Caută mai bine să te învingi pe tine decât soarta şi să-ţi schimbi mai degrabă dorinţele decât ordinea lumii. (Descartes)
Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Eminescu)
Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă. (Goethe)
În neputinţă, omul îşi descoperă adevărata forţă. (J. Wassermann)
Nenorocirea deschide sufletul la lumini pe care prosperitatea nu le distinge. (Lacordaire)
Fiindcă sănătatea şi bogăţia iau oamenilor experienţa nenorocirii, ele le inspiră nesimţire faţă de semenii lor; pe când cei împovăraţi de propria lor mizerie intră mai mult, prin comparaţie, în aceea a altuia. (La Bruyere)
Cine n-a suferit niciodată (din pricina) mizeriei, nu ştie să compătimească. (Oxenstierna)
Compătimirea este o virtute care nu se capătă decât prin experienţă; rareori o găsim la cei care nu cunosc ce-i restriştea. (Oxenstierna)
Nenorocirii îi place surpriza; ea se apropie rareori de acela care se pregăteşte s-o primească. (Oxenstierna)
Viaţa aspră, transformată în obişnuinţă, înmulţeşte senzaţiile plăcute; viaţa moleşitoare pregăteşte o mulţime de neplăceri…, nu există pat tare pentru cine adoarme de îndată ce se culcă. (Rousseau)
Omul care n-ar cunoaşte durerea, nu ar cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii. (Rousseau)
Cel care nu are răbdare, nu are nici o filozofie. (Saadi)
Dacă vrei să te mângâi, gândeşte-te la toate relele de care eşti cruţat. (Saadi)
Încă n-am văzut sfârşind fericit cineva, asupra căruia zeii revărsau darurile lor cu mâini mereu pline. (Schiller)
Noi nu ştim, în zilele noastre bune ce nenorocire ne pregăteşte destinul tocmai acum: boală, prigoană, sărăcie, mutilare, orbire, nebunie, moarte şamd. (Schopenhauer)
Mângâierea celor nenorociţi este să aibă tovarăşi de suferinţă. (Spinoza)
Puţine nenorociri sunt fără scăpare; disperarea este mai înşelătoare decât speranţa. (Vauvenargues)
Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)
N-am nimic de oferit decât sânge, muncă lacrimi şi sudoare. (Sir Winston Churchil)

Nebunul şi invidiosul murdăresc pe cel curat, în loc să-l imite. (arab)
Obiceiul este frate geamăn cu natura. (arab)
Întreabă care sunt virtuţile mele şi nu care este culoarea pielii mele. (arab)
Cele mai multe dintre virtuţi au începuturi amare şi urmări dulci; cele mai multe dintre vicii au începuturi dulci şi urmări amare. (arab)
Este mai greu să scapi de tine decât de un leu. (arab)
Virtutea este o armată ce nu poate fi învinsă. (arab)
Cine trăieşte cu un hoţ, începe să fure. (armean)
Vinul intră, secretul iese. (armean)
Vinul pe om nu-l omoară, dar ca pe un câine îl doboară. (armean)
Unde este bine, plăteşte să intri; unde este rău, plăteşte să ieşi. (armean)
Iarba rea nu trebuie tăiată, ci smulsă. (armean)
Oglinda reflectă toate lucrurile fără să se păteze. (chinez)
Înşelându-i pe alţii, te înşeli pe tine. (chinez)
Înseamnă să doarmă toată viaţa cel care crede în vise. (chinez)
Viciul este urât şi la cei frumoşi; virtutea este frumoasă şi la cei urâţi. (chinez)
Cine se aruncă în braţele viciului se rostogoleşte din înălţime în prăpastie. (chinez)
Cine umblă mereu alături de omul prost se va umple şi el de prostia acestuia. (egiptean)
Nu fi temător, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile tale să sporească. (egiptean)
Cine dă ascultare poftelor sale devine propriul său duşman. (egiptean)
Ţine-te la şapte paşi de elefant, la zece de bivol, la douăzeci de femeie şi la treizeci de omul beat. (indian)
Cine a atins marginile dorinţei? (indian)
Lotusul în mâl înfloreşte. (indian)
Nu trebuie să laşi nici o urmă a focului, a datoriei şi a bolii. (şi a păcatului) (indian)
Anturajul te face hoţ, anturajul te face cinstit. (indian)
Până la genunchi în plăcere – până la brâu în durere. (indian)
Răuvoitorul vede la cel înzestrat cu o sută de calităţi numai defectele; mistreţul caută în lacul plin de lotuşi numai nămolul. (indian)
Omul virtuos seamănă cu arborele stufos care, chiar expus razelor soarele, răspândeşte răcoare sub ramurile lui. (indian)
Aşa cum cea mai mică pată pe o haină albă se vede imediat, tot aşa cel mai mic defect al unui om virtuos atrage atenţia tuturor. (indian)
Când te bagi în praful de cărămidă devii roşu. (japonez)
Se poate păzi o cireadă de bivoli, dar nu se poate stăpâni un singur om. (japonez)
Când apa este prea limpede, acolo nu se găsesc peşti; când omul este virtuos, nu are prea mulţi prieteni. (mongol)
Obişnuinţa este mai rea ca turbarea. (turc)
Năravul care intră cu laptele iese cu sufletul. (turc)
Cine a visat înseamnă că a dormit. (aceasta este singura tălmăcire a visului; orice alte interpretări nu sunt decât…vise!) (turc)
Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ţi poate face nici un sfert din răul pe care ţi-l poţi face singur. (turc)
Faţa este brăzdată de zbârcituri, capul este însemnat cu peri albi, membrele slăbesc; numai dorinţa rămâne tânără. (Bhartrhari)
De obicei însuşirile bune sau rele se ivesc din relaţiile (noastre). (Bhartrhari)
Ajutorul (dat pe) ascuns, cinstirea oaspetelui străin, tăcerea binelui făcut, povestirea în public a binelui primit, modestia în fericire, vorbirea fără dispreţ despre alţii, - cine oare a arătat celor aleşi lucrul acesta greu, ca juruinţa tăişului de sabie? (Bhartrhari)
Vina ministrului se răsfrânge asupra regelui, păcatul soţului asupra soţiei; tot astfel pentru fapta rea a discipolului plăteşte sigur învăţătorul. (Bohtlingk)
Muştele caută o rană, albinele flori, oamenii buni calităţi, cei de pe treapta cea mai de jos defecte. (Canakya)
După cum cu multă osteneală este ridicată o stâncă pe un munte, dar cu uşurinţă se prăvale în jos, tot aşa este şi natura virtuţii şi a viciului.(Hitopadeca)
Biruie pe avar prin dărnicie, pe cel mincinos prin adevăr, pe cel crud prin îngăduinţă, pe cel rău prin bunătate. (Mahabharata)
Poartă-te în aşa fel în timpul zilei, încât să poţi dormi liniştit noaptea. (Mahabharata)
Mai presus de realizarea tuturor dorinţelor este renunţarea la ele. (Mahabharata)
Celui care îmbătrâneşte îi îmbătrâneşte părul; celui care îmbătrâneşte îi îmbătrânesc dinţii; ochii şi urechile îi îmbătrânesc: numai dorinţa rămâne (veşnic) tânără! (Pancatantra)
Gândurile şerpilor, ale ticăloşilor şi ale acelora care fură avutul altuia nu se împlinesc totdeauna; aşa se face că mai dăinuieşte lumea aceasta. (Pancatantra)
Cine nu înlătură duşmanul şi boala de îndată ce se ivesc, acela, chiar puternic fiind, este omorât de ei, de cum se întăresc. (Pancatantra)
Cel cu minte, chiar când este puternic, să nu-şi facă singur duşmani. Care-i omul cu mintea întreagă care să înghită otravă fără motiv, spunându-şi: “Am eu doctor”? (Pancatantra)
Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să servească. (Pancatantra)
Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa, cât de încălzită, tot se răceşte din nou. (Pancatantra)
Marii înţelepţi liberaţi de patimi au numit înlăturarea dorinţei “bună stare”. Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea focului. (Pancatantra)
Până şi călugărul cerşetor şi gol, - care trăieşte singuratic, după ce şi-a părăsit casa, şi care bea cu pumnul, este mânat pe lumea aceasta de dorinţe. Iată un lucru ciudat. (Pancatantra)
Oricât de multe calităţi ar avea cineva, ele se pierd în mijlocul unor oameni lipsiţi de calităţi. (Tantrakhyayika)
Pe omul lipsit de virtute eu îl socot ca mort, chiar dacă trăieşte; pe când cel înzestrat cu virtute trăieşte mult timp chiar dacă-i mort. (Vrddhacanakya)
Care-i învăţătura cea mai necesară? “Înlăturarea uitării”. (Antisthenes)
Cine crede că va putea face rău celor din jurul său fără să sufere nimic, nu are minte. (Antiphon)
De vreme ce ai găsit cu cale să bei vinul, trebuie să sorbi şi drojdia. (Aristophanes)
E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine. (Aristotel)
Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)
Fericirea constă în fapte conforme întru totul cu virtutea, înţelegând prin virtute virtutea absolută, nu cea relativă. Virtutea absolută este, după părerea noastră cea care tinde spre frumuseţe şi cinste, iar cea relativă se referă la lucrurile necesare. (Aristotel)
Preferă mai degrabă paguba decât un câştig imoral; căci aceea te va mâhni o singură dată, pe când acesta totdeauna. (Chilo)
(Aşa spunea cel mai mare dintre filosofi): După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele. (Cicero)
Îndepărtarea minţii de la simţuri şi abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit mare. (Cicero)
În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane. (Cicero)
O viaţă rea, nebunească, impudică şi impură nu este o viaţă rea, ci o moarte lungă. (Democrit)
Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii. (Democrit)
Natura şi educaţia sunt asemănătoare; căci educaţia transformă pe om şi, prin această transformare, creează natura. Fixează astfel educaţiei scopul cel mai înalt, acela de a schimba însăşi firea omului supus acţiunii ei. (Democrit)
Acela care se slujeşte de încurajare şi de cuvinte convingătoare, pentru a îndruma pe cineva pe căile virtuţii, va izbuti mai bine decât acela care invocă legea şi foloseşte constrângerea. Căci este probabil ca acela care se fereşte de a face o faptă nedreaptă numai pentru că legea îl opreşte, o va săvârşi în secret, în timp ce acela care a fost călăuzit pe drumul datoriei sale prin convingere fu va face ceva rău, nici în secret nici pe faţă. De aceea; omul care făptuieşte binele cu înţelegere şi cunoştinţă de cauză va rămâne totdeauna hotărât şi drept. (Democrit)
Celui bun nu-i pasă de dezaprobarea răilor. (Democrit)
Dorinţele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru (oricare) alt lucru. (Democrit)
Nu este cu putinţă să birui pe duşmanii din afara cetăţii, înainte de a pedepsi pe cei dinlăuntrul ei. (Demosthenes)
După cum este îndeletnicirea fiecăruia, tot astfel este neapărat şi felul său de a gândi. (Demosthenes)
Un suflet bolnav veşnic greşeşte; el nu poate nici să sufere nici să rabde până la capăt, şi niciodată nu încetează de a dori. (Ennius)
Dacă vrei să devii bun, dă-ţi seama întâi că eşti rău. (Epictet)
Adu-ţi aminte cum trebuie să te porţi la un ospăţ. Dacă vine în dreptul tău ceva din ceea ce se serveşte, întinde mâna şi ia şi tu modest. Trece pe dinaintea ta? Nu-l opri. Dacă încă n-a sosit, nu-ţi spori şi mai mult dorinţa, ci aşteaptă până va veni lângă tine. Tot aşa să te porţi şi când e vorba de copiii tăi, de soţia ta, de demnităţi, de avere; şi (în felul acesta) vei fi odată un vrednic comesean al zeilor. Iar dacă nu vei lua nimic din ceea ce ţi se pune dinainte, ci îţi vei întoarce privirea, atunci nu numai că vei fi un bun comesean al zeilor, dar vei participa şi la domnia lor. (Epictetus)
Acordaţi puteri depline celui mai virtuos om şi veţi vedea curând că-şi schimbă felul de a fi. (Herodot)
Dacă vei alunga natura cu furca, ea tot va reveni. (Horaţiu)
Cine doreşte se şi teme. (Horatius)
Faptele ruşinoase ale altora îndepărtează adesea sufletele tinere de la vicii. (Horatius)
Singura şi unica nobleţe este virtutea. (Iuvenalis)
Celor care abuzează de avantajele pe care li le-a dat natura le sunt potrivnice (înseşi) succesele (lor). De pildă, când un om curajos preferă să prade în loc să lupte ca soldat; sau când cineva care-i puternic preferă să jefuiască în loc de-a ocroti; sau când cineva care-i frumos preferă să comită adulter în loc să se însoare; astfel de oameni trădează avantajele pe care le au de la natură. (Lycurgus)
Este ridicol să nu fugi de răutatea ta – lucru ce se poate – şi să fugi de răutatea altora, lucru ce nu se poate! – este mai în puterea ta să nu fii rău, decât să împiedici răutatea altora. Cine renunţă la răutatea lui, scade cu atât răutatea lumii. Îţi este mai la îndemână să contribui la perfecţionarea morală a omenirii începând cu tine însuţi. (Marc Aureliu)
Este greu să pui capăt unei obişnuinţe îndelungate într-un timp scurt. (Menander)
Ce-i ascuns, nu-i cunoscut, ce nu-i cunoscut, nu este dorit. (Ovidius)
Indiferent dacă ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este întotdeauna o greşeală şi o ruşine. (Platon)
Oriunde se află dulcele, vei găsi şi amarul. (Petronius)
Pythagora spunea că în cetăţi intră mai întâi luxul, apoi îmbuibarea, apoi trufia, iar după aceea pierzarea. (Pythagoras)
Bogăţia este o slabă ancoră, gloria una şi mai slabă; la fel corpul, dregătoriile, onorurile; toate acestea sunt slabe şi fără putere. (Pythagoras)
Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)
Nu foloseşte mult să lepezi viciile tale, dacă trebuie să te lupţi cu acele ale altora. (Seneca)
Exemplul bun se întoarce printr-un ocol la cel care-l dă, după cum exemplele rele cad asupra autorilor, şi nici o compătimire nu există pentru aceia care suferă nedreptăţi, pe care făcându-le, au arătat că se pot întâmpla. (Seneca)
Nu există viciu fără justificare, fiecare are un început modest şi vrednic de îngăduinţă. (Seneca)
Nici un merit nu rămâne ascuns, şi faptul că el rămâne nu-i nici o pagubă pentru el. Va veni ziua care îl va da la iveală ascuns şi înăbuşit de răutatea veacului său. Cine se gândeşte la contemporanii săi, s-a născut pentru puţini: vor veni după aceea multe mii de ani, multe mii de popoare: pe acestea să le ai în vedere. (Seneca)
Nimeni nu greşeşte numai pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la rândul său de la ei . (Seneca)
Nu este nici o deosebire între a nu dori şi a avea. (Seneca)
Dezordinea se va potoli prin disciplină şi frică, niciodată de la sine. (Seneca)
Dacă vrei să fii fericit, roagă pe zei să nu ţi se realizeze ceva din cele dorite. (Seneca)
Nimic nu preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce am primit-o. (Seneca)
Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puţin de ea. (Seneca)
Beţia nu-i altceva decât o nebunie voluntară. (Seneca)
Prefer să nu izbândesc într-o acţiune onorabilă, decât să reuşesc într-un mod ruşinos. (Sophocles)
Cine trăieşte numai pentru el, cu drept cuvânt este mort pentru alţii. (Syrus)
Orice viciu are totdeauna scuza sa. (Syrus)
Bănuiala este pentru omul onest o jignire tăcută. (Syrus)
Cine vrea să facă rău, găseşte totdeauna motiv. (Syrus)
Natura slăbiciunii omeneşti face ca remediul să lucreze mai încet decât răul. (Tacitus)
Homo sum: humani nihil a me alienum puto. Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin. (Terenţiu)
De la cei buni vei învăţa lucruri bune; dacă însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde şi mintea pe care o ai. (Theognis)
Unii îşi ascund viciile prin bogăţie, iar alţii virtuţile prin funesta sărăcie. (Theognis)
Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. (Theognis)
Dorinţa grozavă a fiecăruia devine o divinitate pentru el. (Vergilius)
Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini. (Confucius)
Există, oare, vreun cuvânt care poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă? Dascălul spune: Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi se facă, nu fă nici tu altuia. (Confucius)
În lumea întreagă – în văzduh, pe întinsul apelor, în văgăunile munţilor – nu există un loc unde să te poţi elibera de răul pe care l-ai făcut. Nu există pârjol care să poată fi comparat cu pasiunea, dezordine egală cu ura, nenorocire mai mare decât viaţa celui egoist şi nici fericire superioară liniştii sufleteşti. Laudele şi defăimările nu-i ating pe învăţaţi. (Dhammapada)
Mai presus de orice lucru, nu fii nepăsător. Nepăsarea este duşmanul tuturor virtuţilor. (Fo-sho-hing-tsan-king)
Pe soţia altuia, priveşte-o ca pe o mamă, de bunul altuia nu te apropia ca de foc; cinsteşte-i pe toţi, ca pe părinţii tăi; aceasta se numeşte egalitate. (Nagarjuna)
De-i prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic; Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le oţet omorâtor. (Omar Khayyam)
Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte cucernice. (Upanishade)
Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, „eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ. (Upanishade)
Prea adesea ironia nu-i decât o formă a lipsei de inteligenţă. (Oxenstierna)
Voinţa omului este schimbătoare până în ultima clipă a vieţii. (La Oxenstierna)
Este sfânt pe pământ cel care a ştiut să se împrietenească cu sfinţii. (Adam Mickievicz)
Adevărata valoare a omului se stabileşte mai întâi, analizând în ce măsură şi în ce direcţie a reuşit să se elibereze de Eu. (Albert Einstein)
Politeţe: cea mai acceptabilă formă a ipocriziei. (Ambrose Bierce)
Să nu se încreadă omul prea mult în victoria sa asupra naturii sale; pentru că natura poate sta înmormântată mult timp şi totuşi să reînvie, când se iveşte prilejul sau ispita. (Bacon)
Cei care n-au nici o virtute invidiază tocmai virtutea altora. (Bacon)
Inducerea în eroare este mijlocul sufletelor meschine de a ieşi din încurcătură. (Balzac)
Poate că una dintre cele mai mari bucurii simţite de sufletele meschine, de fiinţele inferioare este să păcălească sufletele alese, să le prindă într-o cursă oarecare. (Balzac)
Dintre toate obiceiurile „lumii bune”, lăudatul este perfidia cea mai dibace. (Balzac)
Obişnuinţa – adică ceva mai stupid ca lenea – ne face să rămânem nemişcaţi în mlaştină şi să ne împotmolim tot mai mult. (Balzac)
Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este bădăran dacă-l priveşti din faţă. (Balzac)
Nu greşim decât prin ceea ce am lăsat să fie slab în sufletul nostru. (Balzac)
Oamenii cinstiţi sunt „lipsiţi de tact”, n-au nici o măsură a binelui, deoarece pentru ei totul este fără ocolişuri, fără gânduri ascunse. (Balzac)
Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii. (Balzac)
Indiferent dacă-ţi lezează sau îţi favorizează interesul, legea generală trebuie respectată, fără discuţie. (Balzac)
Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul. (Balzac)
Interesele dezbină oamenii, dar vicioşii se înţeleg mereu între ei. (Balzac)
Invidia dezleagă limbile, după cum admiraţia le amuţeşte. (Balzac)
Ordinea morală are legile ei, legi nemiloase şi eşti totdeauna pedepsit dacă le nesocoteşti. (Balzac)
Viciile sunt ca animalele care se îngraşă până ce sunt bune pentru abator. (Ben Jonson)
Nu se poate excela în lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală. (David Starr Jordan)
Invidia… Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge întotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritele altuia. (D. Diderot)
Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv. (Eminescu)
Poţi, oare, iubi pe cineva când te urăşti pe tine însuţi? Poţi, oare, trăi în bună înţelegere cu alţii, când eşti plictisit şi obosit de propria ta existenţă? Ar trebui să fii mai nebun decât Nebunia însăşi pentru a răspunde afirmativ la toate aceste întrebări. Căci dacă îl scoţi din societate, omul, departe de tot ce ar avea o legătură cu el, ar deveni îndată în proprii lui ochi un obiect de ură, de aversiune şi oroare. (Erasmus)
Nerecunoscătorul scrie binele în apă şi răul în piatră. (Felix Lope de Vega)
Eu sunt spiritul care veşnic neagă! (Goethe)
Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul din cele şapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puţin grav, beţia, şi cu acesta a comis celelalte şapte păcate. (Hans Christian Andersen)
Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)
Fără îndatoriri, viaţa devine moale şi lipsită de schelet: nu se mai poate ţine dreaptă. (Joubert)
La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (La Bruyere)
Pe măsură ce favoarea şi bunurile mari se retrag de la cineva, ele lasă să se vadă la el cusururile pe care le acopereau şi care se găseau la dânsul fără ca nimeni să le observe. (La Bruyere)
Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod anticipat. (La Rochefoucauld)
Pasiunile sunt singurii oratori care conving totdeauna. (La Rochefoucauld)
Nimic nu-i atât de contagios ca exemplul, şi noi nu facem niciodată un bine mare sau un rău mare, care să nu producă altele la fel. Noi imităm acţiunile bune datorită emulaţiei, şi pe cele rele din cauza răutăţii naturii noastre, pe care ruşinea o reţinea prizonieră şi pe care exemplul o pune în libertate. (La Rochefoucauld)
Făţărnicia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii. (La Rochefoucauld)
Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite. (La Rochefoucauld)
Nimic nu îmbătrâneşte mai iute ca binefacerile. (La Rochefoucauld)
Defectele spiritului cresc, când îmbătrânim, ca şi acele ale feţei. (La Rochefoucauld)
Noi încercăm să ne facem o onoare din defectele pe care nu voim să le îndreptăm. (La Rochefoucauld)
Degeaba cauţi pacea aiurea, dacă n-o găseşti în tine însuţi. (La Rochefoucauld)
Dacă geometria s-ar opune pasiunilor şi intereselor noastre tot atât de mult ca şi morala, noi n-am contesta-o şi călca-o nu mai puţin, în ciuda tuturor demonstraţiilor lui Euclid şi ale lui Arhimede, pe care le-am trata de visări şi le-am crede pline de judecăţi false. (Leibniz)
Te opui mai uşor la început decât la sfârşit. (Leonardo Da Vinci)
Dacă în tinereţe cumperi ce nu-ţi trebuie, când vei fi bătrân este posibil să fii nevoit să vinzi lucruri de care cu greu te vei putea lipsi. (Lubbock)
Unele idei sunt atât de intim şi de organic legate de spiritul nostru, încât ori de câte ori le-am „desfiinţa”, ele cresc din ou ca ochii extirpaţi ai unui triton. (Lucian Blaga)
Pentru nimic nu cheltuim atâta energie şi efort ca pentru lucrurile pentru care avem „o slăbiciune”. (Lucian Blaga)
Nimeni n-ar vrea să cadă în credinţa că se va găsi pe urmă cine să-l ridice. (Machiavelli)
Şi virtutea este o artă. De aceea are două feluri de discipoli: cei care o practică şi cei care o admiră. (Marie von Ebner-Eschenbach)
Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor. (Montaigne)
Oamenii îşi iubesc prea mult marginile, de aceea le vine atât de greu să le depăşească. (O. Densuşianu-tatăl)
Făţarnici, pentru că ridică monumente profeţilor şi împodobesc mormintele drepţilor din vechime, dar persecută pe drepţii care trăiesc în timpul lor şi se pregătesc să ucidă pe profeţi. (Papini)
Lumea ne tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urâm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem înşelaţi. (Pascal)
Cinstea şi ruşinea nu provin din nici o condiţie; fă-ţi datoria: în aceasta constă cinstea. (Pope)
Mai mult decât ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul. (R. Rolland)
Omul de lume este în întregime masca lui. Nefiind niciodată el însuşi, este totdeauna străin de sine şi se simte rău ori de câte ori este obligat să coboare în el. Lucrul se explică prin faptul că omul de lume nu este nimic şi că ceea ce pare este totul pentru el. (Rousseau)
Cu cât o greşeală ne orbeşte mai mult şi este mai ademenitoare, cu atât este mai mare triumful adevărului. (Schiller)
Virtutea este raţiune devenită energie. (Schlegel)
Fii sincer faţă de tine însuţi …şi atunci nu mai poţi fi fals faţă de cineva. (Shakespeare)
O, Dumnezeule! Să pună oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale! (Shakespeare)
Pentru dureri neobişnuite, remedii neobişnuite. (Shakespeare)
Înţelepciune, bunătate/ Celor abjecţi le par abjecte;/ Gunoiul doar pe el se-acceptă. (Shakespeare)
Virtutea nu constă în abţinerea de la viciu, ci în nedorirea lui. (Shaw)
Arată-mi toate greşelile, ca de la om la om. Pot să rezist la orice, exceptând linguşirea. (Shaw)
Alungă de la tine greşeala şi certurile duium; leagă-te de lucruri profunde şi rămâi pe cel mai drept drum. (Zamahšari)
Răufăcătorii se scuză totdeauna invocând crimele ale căror victime au fost ei întâi. (Wassermann)
Pasiunea este o febră a minţii care ne lasă istoviţi. (William Pen)
Puterea nelimitată corupe pe posesor. (W. Pitt)
Discernământ
A fost întrebat lupul: “Pentru ce urmăreşti această turmă de oi?” iar el a răspuns: “Praful pe care acestea-l ridică face bine sărmanilor mei ochi!” (arab)
Tu-mi pui jar în ureche şi tot tu spui: “ Miroase a carne arsă”. (arab)
Leopardul nu salută gazela decât pentru a-i suge sângele. (arab)
Ajutorul acordat prostului este lucru zadarnic. (arab)
Când slobozeşti săgeata adevărului, înmoaie vârful în miere. (arab)
Dacă vrei să ucizi un şarpe, taie-i capul. (arab)
Omul este copilul greşelii. (arab)
Cine merge încet dar merge, va ajunge cel dintâi. (arab)
Nu te grăbi să atingi struna înainte să fie bine întinsă. (arab)
Cine întreabă nu se rătăceşte uşor. (arab)
A-i mulţumi pe toţi este un ţel care nu poate fi atins niciodată. (arab)
Nu tot ce este alb e grăsime, şi nu tot ce este cafeniu e curmală. (arab)
Un medic nu este medic priceput dacă nu a fost el însuşi bolnav. (arab)
Sfătuieşte-l pe cel fără învăţătură şi te va lua drept duşman. (arab)
Să ai totdeauna două animale de călărie: prudenţa şi răbdarea; prudenţa te vesteşte, răbdarea te păzeşte. (arab)
Lovind măgarul prea des îl înveţi să azvârle. (arab)
Prosternează-te în faţa maimuţei duşmănoase dacă trăieşti în epoca puterii ei. (arab).
Dacă ceri un sfat celui priceput, ai câştigat jumătate din experienţa lui. (arab)
Rău eşti tu şi cel mai rău eşti tot tu când nu te vezi cât eşti de rău. (arab)
Este mai bine să ai o sută de duşmani în afara casei decât unul în casă. (arab)
Nu fi dulce ca să nu fii înghiţit, dar nici amar ca să fii aruncat din gură. (arab)
Chiar dacă duşmanul tău ar fi o frânghie de nisip, numeşte-l şarpe. (arab)
Curajul este bun, dar dacă întrece măsura devine nechibzuinţă. (arab)
Cel mai mare duşman îţi este sufletul care sălăşluieşte între coastele tale. (arab)
Aprinde lampa înainte de a se face întuneric. (arab)
Dacă ai reuşit să scapi de un leu nu încerca să-l vânezi. (arab)
Cine se teme de lup îşi pregăteşte un câine. (arab)
Cine are casa din sticlă nu aruncă cu pietre în casa altuia. (arab)
Nu pune în acelaşi loc focul şi lâna. (arab)
Prudenţa este jumătate din viaţă, ba încă se spune că este chiar întreaga viaţă! (arab)
Nu orice întrebare merită răspuns. (arab)
Apa care poartă corabia este şi cea care o înghite. (arab)
Nu sfătui pisica să sugrume leul. (armean)
Inima nu este faţă de masă pe care să o întinzi oricui. (armean)
Să nu bei apă din cupa domnească. (armean)
Cine nu dă câinelui pâine, dă lupului oaia. (armean)
Deschide-ţi ochii ca să nu ţi-i deschidă altul. (armean)
Strâmtorează-te în zilele largi ca să trăieşti din larg când te vei afla la strâmtorare. (armean)
Cu o mână face cruce, cu cealaltă fură. (armean)
Nu poţi sparge cu o piatră două nuci deodată. (armean)
Cine aleargă după mai mult pierde şi puţinul pe care-l are. (armean)
Înainte de a prinde taurul de urechi, pregăteşte-ţi funia şi jugul. (armean)
Reaua femeie Mu avea câteva calităţi; încântătoarea femeie Sy avea câteva defecte. (chinez)
Lasă ceva mâncare pentru hrana şoarecilor; nu aprinde o lampă din milă pentru fluturi. (chinez)
Economia dă săracului ceea ce risipa fură bogatului. (chinez)
Când pieptenul este prea ascuţit smulge părul. (chinez)
Omul superior este acela care arată o bunăvoinţă egală faţă de toţi. (chinez)
Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti. (chinez)
Călare pe cal nu-ţi dai seama de greutatea mersului pe jos. (chinez)
Ki-Wen-Tsen se gândea de trei ori înainte de a acţiona; Confucius a spus: “De două ori este suficient!” – nu trebuie acţionat nici în pripă, dar nici să analizezi la nesfârşit – (chinez)
Fi-i atent la cel pe care oamenii îl dezaprobă; fi-i atent la cel pe care-l aprobă. (chinez)
Dacă focul ţi-a aprins sprâncenele, gândeşte-te cum să-ţi salvezi ochii. (chinez)
Pe aceia care nu sunt virtuoşi îi tratez ca pe oamenii cu virtuţi şi vor deveni şi ei virtuoşi. (chinez)
Cine ştie să-şi oblojească rana este pe jumătate vindecat. (chinez)
Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş. (chinez)
A salva viaţa unui om valorează mai mult decât a construi o pagodă cu şapte caturi. (chinez)
Săvârşeşte lucrurile grele cât acestea sunt uşoare. (chinez)
Este mai de folos să cunoşti calităţile duşmanului decât defectele lui. (chinez)
Nu căuta să te salvezi de vâltoarea apei agăţându-te de coada unui tigru. (chinez)
Când ştii că aripile îţi sunt scurte nu zbura prea sus sau prea departe. (chinez)
Când este vreme frumoasă, ia-ţi umbrela de ploaie; după ce-ai mâncat şi te-ai săturat, ia-ţi provizii cu tine. (chinez)
Când te afli în zile liniştite, nu pierde din vedere pericolele ce pot să apară. (chinez)
Şi o bucată de hârtie este grea dacă o ridici de multe ori. (chinez)
A-l cunoaşte pe altul nu este decât ştiinţă, a te cunoaşte pe tine înseamnă înţelepciune. (chinez)
A-ţi cunoaşte neştiinţa este partea cea mai bună a cunoaşterii. (chinez)
A pretinde că-ţi satisfaci dorinţele prin pasiuni este ca şi cum ai crede că poţi stinge focul cu paie. (china)
Înţeleptul nu dezaprobă niciodată un nebun. (chinez)
Înţeleptul nu doreşte decât absenţa dorinţelor. (chinez)
Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată. (chinez)
Cu omul se îndreaptă omul. (chinez)
O călătorie de o mie de mile începe cu un pas. (chinez)
Şi turnul cu nouă caturi începe de la pământ. (chinez)
Înţeleptul nu dezaprobă un cuvânt bun pe motiv că ar fi fost spus de un om rău. (china)
Nu-i nevoie să bei toată apa mării ca să-ţi dai seama că este sărată. (chinez)
Ceea ce înţelepţii caută la ei înşişi, proştii caută la alţii. (chinez)
Când vezi un om bun gândeşte-te să-l întreci, când vezi un om rău, cercetează-ţi inima. (chinez)
Nu este un bun mediator cel care nu minte puţin. (chinez)
Cine-şi ascunde greşelile va săvârşi altele. (chinez)
De ce să te arunci în apă înainte ca barca să se răstoarne? (chinez)
Ciupercile otrăvitoare cresc cel mai repede. (coreean)
Băgarea de seamă vine după ce-ai comis greşeala. (egiptean)
Cel ce pururi se grăbeşte, este omul de care moartea se apropie cu repeziciune. (egiptean)
Inima ta să nu năzuiască la aparenţe. (egiptean)
Nu dispreţui un lucru mic ca să nu suferi din pricina lui. (egiptean)
Dintr-o mâhnire lipsită de nădejde omul îşi poate da duhul. (egiptean)
Într-un oraş unde nu ai rude, dreapta cugetare îţi va fi rudă. (egiptean)
Trage un pui de somn înainte de a hotărî asupra unui lucru. (egiptean)
Mădularele celui care păstrează măsura în felul lui de viaţă nu tremură la bătrâneţe. (egiptean)
Nu-ţi dezgoli starea sufletului înaintea oricui. (egiptean)
Inima i-a fost dată omului înţelept peftru a se teme de primejdii. (egiptean)
Nu dispreţui o boală uşoară împotriva căreia se găsesc leacuri, ci ia leacul. (egiptean)
Nu folosi un obicei ce intră în contradicţie cu obiceiurile comunităţii în care te afli. (egiptean)
Dacă un înţelept va fi pus la încercare, puţini îl vor găsi desăvârşit. (egiptean)
Dacă vrei să urci o scară, trebuie să începi cu treapta de jos. (indian)
La o întrebare prost pusă se răspunde prin tăcere. (indian)
Şi elefantul cade dacă face un pas greşit. (indian)
Cine a rătăcit toată ziua dar seara s-a întors pe drumul cel bun, nu se poate spune că a rătăcit. (indian)
Acordează-ţi harpa astfel încât corzile ei să nu fie nici slabe nici întinse. (indian)
Vinul te îmbată dar linguşitorul şi mai rău. (indian)
Surplusul de nectar este otravă. (indian)
Cine umblă într-o zdreanţă în ţara unde toţi oamenii umblă goi, va fi luat drept nebun. (indian)
Boala vine cu paşi de elefant şi se duce cu paşi de furnică. (indian)
Trebuie să asculţi cântăreţul tânăr şi medicul bătrân. (indian)
Şi răgetul unui măgar poate să ţi se pară cântec dacă îl auzi de departe. (indian)
Bagă în casă un pui de cămilă şi vei fi nevoit după aceea să dărâmi casa. (indian)
Focul, apa şi mintea îţi sunt de folos atât timp cât ştii să-i stăpâneşti. (indian)
Multă speranţă mare dezamăgire. (indian)
Sfatul bun nu-l ajută cu nimic pe cel ce-şi face singur rău. (indian)
Nu se scoate unt din ulcior cu degetul ţeapăn. (indian)
Cioara va deveni oare lebădă dacă se scaldă în Gange? (indian)
Când stăpânul devine pod, fereşte-te să treci pe el. (este periculos să depinzi de unul mai mare ca tine) (indian)
Nu lua cu tine un pitic pentru a măsura adâncimea unui fluviu. (indian)
Când te duci să vânezi un iepure, ia-ţi arma cu care poţi ucide un tigru. (indian)
Nu există şerpi mici sau şerpi mari; există numai şerpi. (indian)
Cu proştii şi cu foarfecele să umbli atent. (indian)
Nu lăsa cârma din mână în timpul furtunii căci se va scufunda corabia. (indian)
Gazela nu intră singură în ghearele leului adormit. (indian)
Prudenţa nu cunoaşte înfrângere. (indian)
Trebuie să stai departe de râurile mari de drumurile mari şi de oamenii mari. (indian)
Prea mulţi nori aduc secetă. (indian)
Chiar ploaia măruntă, dacă ţine mult poate provoca inundaţie. (indochina)
Acoperă-te din partea din care bate vântul. (indochina)
Oul nu se aşează pe marginea mesei. (indochina)
A fugi înseamnă uneori a învinge. (japonez)
Cu cât doreşti mai multe, cu atât ai mai multe dezamăgiri. (japonez)
Migdalul de la marginea drumului are întotdeauna fructele amare. (japonez)
Micul tunel al furnicii va surpa marele zăgaz. (japonez)
Nu bea din fântâna tâlharilor chiar dacă-ţi ard buzele de sete. (japonez)
Un şoim priceput îşi ascunde ghearele. (japonez)
Dacă eşti grăbit fă un ocol. (japonez)
Când te salvezi fugind cinzeci de paşi, nu râde de cel care a fugit o sută de paşi. (japonez)
Pe când cerbul alerga încă în pădure, omul punea oala la foc. (malaez)
Dacă atunci când construim vom asculta părerile tuturor, acoperişul nu va mai fi pus. (mongol)
Nu te încrede în cuvintele sclavilor şi femeilor. (mongol)
Nu toţi care-ţi zâmbesc îţi sunt prieteni; nu toţi care se supără îţi sunt duşmani. (mongol)
Oamenii dorm bine la hanul “hotărârii”. (persan)
Cel grăbit face de două ori aceeaşi treabă. (persan)
Oricât de insignifiant ar părea duşmanul tău, să ştii că el e întotdeauna de temut. (persan)
Cel care nu are decât un duşman îl va întâlni peste tot. (persan)
Capul fără de judecată este osândă pentru picioare. (persan)
Nu sădi-n nisipuri o zambilă, ai de vremea-ţi şi de truda-ţi milă. (persan)
Parfumul se apreciază după miros nu după vorbele vânzătorului. (persan)
Chiar de-ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fără bătrâni. (persan)
Omul înţelept nu pune la încercare nici femeia, nici paharul. (persan)
Nu juca înaintea orbilor; nu cânta înaintea surzilor. (persan)
Vulpii care se întovărăşeşte cu lupul îi rămân, ori ghearele ori maţele. (persan)
“Eu merg cu caleaşca” spuse gâsca pe care o luase vulpea. (persan)
Boala trebuie zădărnicită înainte de a veni. (persan)
Încă nu a prins vulpea dar i-a şi făcut zgardă. (sumer)
Găina vecinului pare gâscă, iar soţia lui, fecioară. (turc)
Nu privi cât e de alb turbanul; poate că săpunul era luat cu împrumut. (turc)
Când pleci la drum, ia-ţi însoţitor, când pleci la pădure, ia-ţi topor. (turc)
Fi-i prudent chiar dacă duşmanul tău e cât o furnică. (turc)
Cine răspunde la invitaţia lupului trebuie să meargă însoţit de câini. (turc)
Cu jumătate de medic îţi pierzi sănătatea; cu jumătate de preot îţi pierzi credinţa. (turc)
Cine-şi ascunde boala nu va găsi medicamentul. (turc)
Nu te lăsa în fântână cu funia altuia. (turc)
Nu trezi leul din somn. (turc)
Fereşte-te de omul care priveşte în jos şi de apa care curge lin. (turc)
Cine se încredinţează unui bărbier nepriceput să poarte vată în buzunar. (turc)
Omul prudent citeşte scrisoarea şi invers. (turc)
Nu te plimba fără băţ în satul cu mulţi câini. (turc)
Nu trece pe puntea omului rău; încrede-te mai degrabă în torent. (turc)
Nu se taie capul calului care s-a poticnit doar o singură dată. (turc)
Cine nu a simţit pumnul altuia crede că al lui este buzdugan. (turc)
După părerea tăbăcarului pe lume nu există miros urât. (turc)
Nu tăia coada măgarului în faţa oamenilor, unii vor spune că este prea scurtă, alţii că este prea lungă. (turc)
Calul bun se cunoaşte şi sub un ţol vechi. (turc)
Nu certa copilul prea mult, fiindcă se face obraznic; nu-l încuia, fiindcă se face hoţ. (turc)
Coarnele nu-i atârnă greu boului, nici aripile păsării. (turc)
Unele minciuni sunt preferabile adevărului. (turc)
Cine întreabă trece şi munţii, cine nu se rătăceşte chiar şi la loc şes. (turc)
Drumul cel bun se află întrebând. (turc)
Nu te încrede într-un prinţ, calmului mării, mângâierii femeii sau curajului unui cal. (turc)
Nici orbul nu mai cade în groapa în care a mai căzut. (turc)
Să nu zici că ai grâu până nu-l vezi în hambar; să nu zici că ai un copil până nu treci printr-un necaz. (turc)
La treaba făcută în grabă se amestecă şi diavolul. (turc)
Pisica în timp ce-şi mânca puiul spunea că este şoarece. (turc)
“Azi este zi de post” spuse pisica văzând ficatul la care nu putea să ajungă. (turc)
Orice mult din puţin se face. (turc)
Păstrează paiele de jos că ţi-or fi cândva de folos! (turc)
Inima este ca un copil: tot ce vede doreşte. (turc)
Vrei să te cunoşti pe tine însuţi? Întreabă oamenii. (turc)
Cine iubeşte trandafirii trebuie să le suporte şi spinii. (turc)
Până nu-i asculţi pe amândoi, nu poţi să judeci. (Aristophanes)
Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greşim mai puţin. (Aristotel)
Fii prost, când o cere împrejurarea; (A şti) să simulezi prostia când trebuie, este cea mai mare înţelepciune. (Cato)
Prefer să par fricos decât imprudent. (Cicero)
Orice om poate greşi; dar numai cel fără minte stăruie în greşeală. (Cicero)
Din cauza părerilor vulgului suntem târâţi în rătăcire şi nu vedem realitatea. (Cicero)
Cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie. (Confucius)
Când cineva depăşeşte măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite. (Democritus)
Cel mai uşor este să te înşeli singur; căci fiecare crede ceea ce doreşte. (Demosthenes)
E o nebunie să te apuci de ceva peste puterile tale. (Demostene)
Cel care arată cu bunătate calea celui rătăcit face ca şi cum ar aprinde o lumină pentru altul; ea îi luminează totuşi şi lui. (Ennius)
Înţeleptul care nu-şi poate fi de folos lui însuşi, în zadar este înţelept. (Ennius)
La fiecare lucru cercetează antecedentele şi urmările, şi (numai) după aceea apucă-te de el; altfel la început vei fi dispus, fiindcă nu te-ai gândit la nimic din cele ce vor urma; pe urmă însă, când se vor ivi unele greutăţi, te vei lăsa în mod ruşinos de ceea ce ai întreprins. (Epictetus)
Gândeşte-te mult înainte de a spune sau de a face ceva; căci nu vei avea libertatea de a revoca spusele sau faptele tale. (Epictetus)
Măsura este supremul bun. (Eschil)
Bunăvoinţa inoportună nu se deosebeşte de duşmănie. (Euripides)
Toată biruinţa nu-i decât chibzuinţă. (Euripides)
Al doilea gând este (de obicei) mai înţelept. (Euripides)
Când începutul este rău, şi sfârşitul este la fel. (Euripides)
Cei prevăzători scot învăţăminte din primejdiile altora. (Fedru)
Nu remedia răul prin rău. (Herodotus)
Dacă nu se spun părerile contrarii între ele, nu este cu putinţă să se aleagă cea mai bună, trebuie să ne mulţumim cu aceea care a fost rostită; pe când dacă sunt spuse, este cu putinţă; după cum şi aurul curat nu poate fi cunoscut prin el însuşi; însă după ce-l frecăm de alt aur, ştim care-i mai bun. (Herodotus)
Acela-i bărbatul cel mai vrednic care se teme când se chibzuieşte, gândindu-se că i s-ar putea întâmpla orice, dar în acţiune este îndrăzneţ. (Herodotus)
Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea. (Hesiodus)
Este o măsură în toate şi limite bine trasate. – constatarea aceasta exprimă de fapt un îndemn, o normă a moderaţiei şi cumpătării: nu depăşi măsura, nu încălca limitele prescrise de bunul simţ. Morala antică preconiza măsura ca pe unul din principiile ei fundamentale. Horatius lăuda calea de mijloc aurită, aurea mediocritas. (Horatius)
Se poate înainta (măcar) până la un punct, dacă nu-i îngăduit mai departe. (Horatius)
Nimeni nu atinge dintr-o dată culmea ruşinii. (Iuvenalis)
Omul care nu se gândeşte sau nu prevede lucrurile îndepărtate, are necazul aproape. (Lun Yu)
Deprinde-te cât mai mult a asculta pe oricine şi a te pune, pe cât poţi mai mult, în sufletul celui cu care stai de vorbă. (Marc Aureliu)
Excesul de severitate stârneşte ura. Excesul de indulgenţă şubrezeşte autoritatea. (Muslah-al-Din Saadi)
Când cineva vede şi aşteaptă numai ceea ce vrea, judecata lui cu privire la adevăr va fi neîntemeiată. (Menander)
Înţelepciunea nu se potriveşte pretutindeni; uneori trebuie să fim şi noi nebuni împreună cu ceilalţi. (Menander)
Ai comis păcatul, când te-ai oprit să-l faci numai pentru că nu este permis. (Ovidius)
Nu este nimic care să nu aducă muritorilor (vreun folos). În răstrişte lucruri ce stăteau aruncate ajung a fi preţuite. (Petronius)
Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina sorţii, iar de altele din pricina noastră. (Philemon)
Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi. (Plato)
Cine se fereşte să nu fie înşelat, (acela) abia se fereşte, chiar când se fereşte. (Plautus)
Nu săvârşi fapta, dacă ai îndoială. (Plinius)
Un sfat care nu poate fi schimbat, este rău. – sfaturile rigide, care nu ţin seama de schimbarea împrejurărilor, pot deveni primejdioase. (Publilius Syrus)
Ochii nu greşesc dacă mintea conduce ochii. (Publilius Syrus)
În orice întreprinzi, gândeşte-te unde ajungi. (Publilius Syrus)
Pericolul vine mai repede atunci când este dispreţuit. (Publilius Syrus)
Înainte de a începe ceva trebuie chibzuinţă, iar după ce te-ai chibzuit trebuie ca lucrul să fie îndeplinit la timp. (Sallustius)
Cel care speră fără temei, deznădăjduieşte fără temei. (Seneca)
Pe cel care jeleşte şi pe cel care se teme obişnuim să-l supraveghem, ca nu cumva să se folosească rău de singurătate. Nici un om fără judecată nu trebuie lăsat singur căci atunci ia hotărâri funeste. Atunci el pune la cale primejdii viitoare, fie pentru alţii, fie pentru sine însuşi. Atunci meditează pofte nelegiuite. (Seneca)
De aceea ajungem cu greutate la însănătoşire, fiindcă nu ştim că suntem bolnavi. (Seneca)
Nimic nu împiedică atâta însănătoşirea ca schimbarea deasă a remediilor. (Seneca)
Este salutar să nu avem relaţii cu acei care se deosebesc de noi şi care doresc altceva. (Seneca)
Puţini sunt aceia, care îşi orânduiesc viaţa şi lucrurile după un plan: ceilalţi, la fel ca cei care plutesc pe un fluviu, nu merg, ci sunt purtaţi… De aceea trebuie să stabilim ce voim şi să perseverăm în aceasta. (Seneca)
Lucrurile vătămătoare nu păstrează niciodată măsura. (Seneca)
De linişte nu au parte decât aceia care şi-au format o judecată nestrămutată şi precisă. (Seneca)
Să se asculte şi partea adversă. (Seneca)
Înlăuntrul (nostru) totul să fie deosebit; (dar) înfăţişarea noastră să fie ca a mulţimii. (Seneca)
Când eroarea devine obştească, ea ne ţine loc de ceea ce-i drept. (Seneca)
Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este nu ce e numit. (Seneca)
Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu. (Seneca)
Orice virtute se bazează pe măsură. (Seneca)
A pune o povară pe un bolnav şi a da noroc unor (oameni) needucaţi, este acelaşi lucru. (Socrates)
Aici este boala cea mai gravă pentru oameni, când vor să vindece răul prin rău. (Sophocles)
Este imposibil să cunoşti sufletul, sentimentele şi gândurile cuiva, înainte ca el să exercite vreo dregătorie şi să aplice legile. (Sophocles)
Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă. (Sophocles)
Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi. (Sophocles)
Trebuie chibzuit mult timp ceea ce se hotărăşte o dată (pentru totdeauna). (Syrus)
E mai bine să fii învins, acolo unde victoria e păgubitoare. (Syrus)
E prea târziu să te chibzuieşti, când s-a ivit primejdia. (Syrus)
După o hotărâre pripită urmează căinţa. (Syrus)
Graba are ca însoţitor greşeala şi căinţa. (Syrus)
Trebuie de pregătit mult timp războiul, pentru a învinge mai iute. (Syrus)
În tot ce întreprinzi gândeşte-te unde vei ajunge. (Syrus)
Cine cruţă pe cei răi, acela vatămă pe cei buni. (Syrus)
Cruţă şi pe cel rău, dacă există riscul să piară şi cel bun. (Syrus)
Să te fereşti totdeauna de acela care te-a înşelat o dată. (Syrus)
Când sufletul stă la îndoială, un motiv neînsemnat îl împinge într-o parte sau într-alta. (Terentius)
Diavolul, când face ceva mortal, îl impregnează cu lucrurile cele mai plăcute şi cele mai dragi ale lui Dumnezeu. (Tertullianus)
E greu să cunoşti măsura când îţi merge bine. (Theognis)
Un om chibzuit, chiar când e încet, el ajunge din urmă pe cel iute, prin judecata cea dreaptă a zeilor nemuritori. (Theognis)
Fii chibzuit; iar pe limbă să-ţi stea totdeauna miere. (Theognis)
Caracterul multora e greu de cunoscut, când îl priveşte cineva de departe, chiar când e iscusit. Căci unii îşi ascund răutatea sub bogăţie, iar alţii (îşi ascund) virtutea sub sărăcia cea funestă. (Theognis)
Aceia sunt cei mai destoinici în orice îndeletnicire, care, renunţând de a se ocupa de multe lucruri, se îndreaptă (numai) spre unul. (Xenophon)
Dacă cineva, atunci când fiul său are nevoie de doctorie şi nu vrea s-o ia, îl înşeală dându-i medicamentul drept mâncare, şi dacă întrebuinţând astfel minciuna îl face sănătos, cum trebuie socotită această înşelăciune? (Xenophon)
Omul să-şi taie un membru care-l vatămă şi prin a cărui lepădare restul trăieşte fără grijă. (Bhagavata-Purana)
Silinţa în lucruri imposibile, nesilinţa în cele posibile, din cauza rătăcirii, sau nesilinţa la timp; din aceste trei pricini nu izbândeşte fapta. (Boktlingk)
Servitorii se cunosc, când li se dă o însărcinare; rudele la nevoie; prietenul în nenorocire; soţia, când se pierde averea. (Canakya)
O mare înflăcărare chiar de la început este o piedică pentru orice succes. Oare apa, deşi rece de tot, nu străpunge munţii? (Hitopadeca)
Cel înţelept mişcă un picior şi stă pe celălalt. Omul să nu-şi părăsească locul său de mai înainte fără a cerceta locul străin. (Hitopadeca)
Nu trebuie să se încreadă cineva în râuri, în cei care poartă cuţit, unghii sau coarne, nici în femei sau regi. (Hitopadeca)
Când un lucru e întreprins cum trebuie, chiar dacă nu reuşeşte, el nu pricinuieşte atâta supărare ca atunci când e întreprins în mod nechibzuit. (Kamandaki)
În această lume oarbă învăţaţii nu rămân acolo unde nu se face deosebire între o piatră preţioasă veritabilă şi o bucată de sticlă. (Kamandaki)
Greu se mai întoarce fericirea care a fost dispreţuită mai înainte. (Kalidasa)
Numai străinii îl consideră pe omul ales ca atare; ai săi îl cred de-o seamă cu ei. (Kusumadeva)
Zece feluri de oameni nu cunosc ce-i legea: cel beat, cel nebun, cel obosit, cel furios, cel flămând, cel grăbit, cel lacom, cel speriat şi al zecelea, cel îndrăgostit. De aceea cel prudent să nu aibă de a face cu ei. (Mahabharata)
Cine cunoaşte pe un ticălos şi nu-l opreşte, deşi-i în stare, se face vinovat de fapta rea a aceluia tocmai fiindcă poate (să-l împiedice). (Mahabharata)
“Ce va rezulta pentru mine, dacă voi face aceasta şi ce va rezulta, dacă n-o voi face?” (Numai) după ce se va chibzui astfel cu privire la acţiunile (sale) să le săvârşească omul sau să le lase. (Mahabharata)
Omul să examineze cu exactitate viitorul şi prezentul tuturor acţiunilor (sale) şi de asemenea calităţile şi defectele tuturor celor trecute. (Manu)
Ceea ce doreşte, vede sau săvârşeşte muritorul ziua, aceea o spune sau o face în somn, fiindcă îl preocupă. (Pancatantra)
Când e în primejdie să piardă totul, cel cu minte jertfeşte jumătate. (Pancatantra)
Cine n-are singur judecată, nici nu face cum îl învaţă prietenii, acela piere. (Pancatantra)
Omul să nu facă ceva ce n-a văzut bine, ce n-a recunoscut bine, ce n-a auzit bine, sau ce n-a examinat bine. (Pancatantra)
Mai bine să dai puţin, dar la timp; ce foloseşte mult (dacă-i dat ) când nu trebuie? (Somadeva)
De obicei oamenii zăpăciţi de zvonuri nu sunt în stare să judece. (Somadeva)
Cel cu minte să primească o vorbă nimerită chiar şi de la un copil; dar să nu bage în seamă cuvintele prosteşti, chiar dacă le spune un bătrân. (Vikramacarita)
Cei care nu se încred, chiar dacă sunt slabi, nu sunt biruiţi de cei mai tari; pe când cei care se încred, repede sunt biruiţi chiar şi de cei slabi. (Tantrakhyayika)
Mai uşor i-o stâncă a muta din cale, decât cu cei proşti să-ncerci taclale. (Abu Madin Ibn Hamal)
Nu schimbaţi calul când vă aflaţi în mijlocul râului. (Abraham Lincoln)
O eroare este cu atât mai primebdioasă cu cât conţine mai mult adevăr. (Amiel)
Sfătuieşte-te cu cel mic şi cu cel mare şi pe urmă hotărăşte tu însuţi. (Anton Pann)
Cere sfat din partea ambelor vremuri: a celor vechi, pentru ce-i mai bun, a celor mai din urmă, pentru ce-i mai potrivit. (Bacon)
Omul înţelept îşi va procura singur mai multe prilejuri decât găseşte. (Bacon)
Cea mai mare păcălită de pe pământul acesta va rămâne mereu Naivitatea. (Balzac)
Întreprinde încet, dar perseverează în ceea ce ai început. (Bias)
Lucrurile care sunt fără măsură nu pot să dureze mult timp. (Boccacio)
Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi în faţa dreptei socoteli a vrăjmaşilor. (Cantemir)
Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi. (A. P. Cehov)
Cine seamănă iluzii, culege suferinţă. (Elie Ben-Gal)
Corpul nostru seamănă cu animalele, iar sufletul nostru seamănă cu îngerii. Trebuie să alegem bine imaginile pe care le vom întipări în el; căci nu trebuie să turnăm într-un vas atât de mic şi de preţios decât lucruri alese. (Fenelon)
Valorăm ceva prin aspiraţia noastră; un suflet se măsoară prin dorinţa sa, după cum judecăm catedralele de la depărtare, după înălţimea clopotniţelor lor. (Flaubert)
Mulţi oameni naufragiază în viaţă nu pentru că sunt răi, ci pentru că le-a lipsit grăuntele de prudenţă şi de stăpânire de sine într-un moment dat. (Fr. W. Förster)
Când loveşti un inocent făureşti un bandit. (Hugo)
Teoria şi practica se influenţează totdeauna reciproc; din faptele oamenilor se poate vedea ce gândesc, iar din părerile lor se poate spune de mai înainte ce vor face. (Goethe)
Vorba unui singur om nu e vorba nimănui. Este just să fie ascultaţi amândoi. (Goethe)
Întrebuinţaţi bine timpul, el trece aşa de iute; însă ordinea vă învaţă să câştigaţi timp. (Goethe)
Fiecare să rămână pe drumul pe care a apucat şi nu cumva să se lase impresionat de autoritate, obsedat de acordul unanim şi târât de modă. (Goethe)
Cine îţi ascunde primejdia, îţi este duşman. (Goethe)
Prudenţa are valoare chiar şi atunci când nu este necesară. (Goethe)
Lucrurile atârnă de multe şi variate împrejurări neprevăzute; de aceea şi rezultatul fericit este atât de rar. (Gracian)
A preţui intensitatea mai mult decât extensiunea. (Gracian)
Maturitatea spiritului se manifestă în încetineala crezării. Minciuna este foarte obişnuită de aceea crezarea să fie neobişnuită. (Gracian)
Când vântul succesului suflă prea atare, mai dă jos din pânze. (Henrik Wegeland)
Pârghia principală a neamului omenesc este în leagăn, pentru că de început depinde totul; atât răul cât şi binele. Încotro se îndreaptă cineva, într-acolo şi merge, în urma capului – trupul şi-n urma oiştii – trăsura. Şi cel mai uşor lucru este a începe de la început, căci din alt loc este mai anevoios. (Komenski)
Elogiile părtinitoare şi exagerate moleşesc şi slăbesc talentele: cuvintele de ocară şi ironia muşcătoare le aduc la disperare şi le înăbuşă chiar în faşă, dar o apreciere nepărtinitoare purifică gustul şi, arătând cu o mână lipsurile, încoronează cu cealaltă frumosul. (Krilov)
Abilitatea este cauza apropiată a înşelătoriei: de la una la alta pasul e alunecos; minciuna constituie singura deosebire dintre ele; dacă-i adăugată la abilitate, avem înşelătoria. (La Bruyere)
Prea multă atenţie acordată primejdiei te face, cel mai adesea, să cazi într-însa. (La Fontaine)
La orice lucru trebuie să avem în vedere sfârşitul. (La Fontaine)
În acţiunile mari trebuie să ne dăm silinţa nu atât de a face să se nască prilejuri, cât mai ales de a profita de cele care se prezintă. (La Rochefoucauld)
Cea mai subtilă dintre toate fineţile este să ştim bine să ne prefacem că am cădea în cursele ce ni se întind. (La Rochefoucauld)
E mai uşor să fim înţelepţi pentru alţii decât pentru noi. (La Rochefoucauld)
Adevăratul mijloc de a fi înşelat este de a te crede mai subtil decât ceilalţi. (La Rochefoucauld)
Îndoiala nu trebuie să fie altceva decât luciditate, altfel devine o primejdie. (Lichtenberg)
Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci. (Lucian Blaga)
Întunericul nu trebuie să-l luminăm pentru ca să-l putem vedea…(Lucian Blaga)
De îndată ce vei face Satanei concesiunea de-a discuta cu el, poţi fi sigur că te va bate în dialectică şi te va îndupleca. (Lucian Blaga)
Multe situaţii în viaţă, dacă le-am rezolva numai cu logica, am lucra tocmai aşa cum ne-ar învăţa şi diavolul să lucrăm. (Lucian Blaga)
Când cauţi comori, nu sapi în nori, ci în pământ. (Lucian Blaga)
La un dar mare, chibzuinţă multă şi la politeţe exagerată, neîncredere multă! (Mateo Aleman)
După cum spiritul nostru se fortifică prin comunicarea cu spiritele viguroase şi echilibrate, tot astfel, nu se poate spune cât de mult pierde şi degenerează prin relaţiile şi frecventarea continuă ce avem cu spiritele josnice şi bolnăvicioase: nu există contagiune care să se răspândească la fel cu aceasta. (Montaigne)
Fereşte-te de acel duşman care vrea să te câştige şi pe tine împotriva ta. (N. Iorga)
Adesea virtutea nu are duşmani mai declaraţi decât acei care se prefac cel mai mult că sunt avocaţii ei. (Oxenstierna)
Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Oxenstierna)
Gândurile înţeleptului sunt totdeauna înaintea acţiunilor sale; dar cel fără minte le pune, de obicei, la coada tuturor întreprinderilor sale. (Oxenstierna)
Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonicul, episcop şi dracul, călugăr. (Oxenstierna)
Încrede-te, dar vezi în cine. (Oxenstierna)
Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. (La Oxenstierna)
Cine nu e convins că e jos, nu se gândeşte să se urce sus. (Papini)
Noi credem uneori că lucrurile sunt adevărate, numai fiindcă sunt spuse în mod elocvent. (Pascal)
Când vrem să dojenim cu folos şi să arătăm altuia că se înşeală, trebuie văzut sub ce latură priveşte el lucrul, pentru că de obicei el este adevărat sub acea latură, şi să-i recunoaştem acest adevăr, dar să-i descoperim latura sub care lucrul este greşit. (Pascal)
Nu spune de mai înainte ce ai de gând să faci; căci, de nu vei izbuti, te vei face de râs. (Pittacus)
În observaţiile pe care le facem noi înşine, devenim părtinitori, de dragul celui care facem observaţiile. (Pope)
Nu fii primul care încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi. (Pope)
Bunul simţ vulgar este un judecător prost atunci când este vorba de lucruri mari. (Renan)
Cine vrea să realizeze ceva excelent şi năzuieşte să producă ceva mare, acela să-şi concentreze în tăcere şi neobosit în punctul cel mai mic puterea cea mai mare. (Schiller)
Când toţi aceia care ne înconjoară sunt de altă părere decât noi şi se comportă în consecinţă, este greu să nu ne facă să şovăim, chiar când suntem convinşi de rătăcirea lor. (Schopenhauer)
Să ne gândim bine şi de repetate ori asupra unui proiect, înainte de a-l pune în executare, şi chiar după ce am examinat totul în mod cât se poate de temeinic, să mai rezervăm ceva şi insuficientei cunoaşteri omeneşti, datorită căreia tot mai pot exista împrejurări imposibil de scrutat sau de prevăzut şi care pot face ca întregul calcul să iasă greşit. (Schopenhauer)
Cel care aşteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoţei, va fi totdeauna prada sau jucăria lor. (Schopenhauer)
Ce se face iute, piere iute. (La Schopenhauer)
Adevărul nu-i întotdeauna acelaşi lucru cu propria-ţi părere. (Sienkiewicz)
Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea. (Shakespeare)
Imaginaţia lucrează mai tare în minţile cele mai slabe. (Shakespeare)
Virtutea omului, care trăieşte după comandamentele raţiunii, se arată tot atât de mare în evitarea, ca şi în înfrângerea primejdiei. (Spinoza)
A şti să iei o hotărâre este o mare artă. (Stendhal)
Citim lumea pe dos şi pretindem că ne înşeală. (Tagore)
După cum e firesc să credem o mulţime de lucruri fără demonstrare, tot astfel nu este mai puţin firesc să ne îndoim de altele cu toate dovezile lor. (Vauvenargues)
Obscuritatea este regatul erorii. – obscuritatea favorizează eroarea, claritatea o denunţă îndată , căci, spune Vauvenargues: Nu există eroare care să nu dispară îndată ce am exprimat-o în chip clar. (Vauvenargues)
Cei răi sunt întotdeauna surprinşi de a găsi abilitate la cei buni. (Vauvenargues)
Cunoaştere – ignoranţă
Omul învăţat poartă întotdeauna averea cu el.
A şti carte nu înseamnă a şti înţelepciune!
Ştiinţa cuiva preţuieşte munca pe care a întrebuinţat-o ca s-o capete.
Ai toată viaţa un şcolar pe care niciodată nu trebuie să-l pierzi din ochi: tu însuţi.
Ştiinţa este ca jugul la gâtul boului: e făcută pentru a subjuga pasiunile. (arab)
Nu sunt pierduţi banii care-ţi îmbogăţesc mintea. (arab)
Ştiinţa are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei e minciuna, irosirea ei e răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei e acela că nu este niciodată îndestulătoare. (arab)
Cunoaşterea unei limbi completează omul. (arab)
Prostul nu gustă dulceaţa înţelepciunii, după cum cel cu guturai nu simte parfumul florilor. (arab)
Ţi-a dat viaţă cel care te-a învăţat carte. (arab)
Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (arab)
Cine ştie să semene poate semăna şi pe ogor de stâncă. (armean)
Nu te depărta de omul înţelept şi nu te apropia de cel prost. (armean)
Mintea de la tinereţe este toiag la bătrâneţe. (armean)
Efortul de a gândi seamănă cu săparea unui puţ; acesta dă la început apă tulbure, apoi ea se limpezeşte încetul cu încetul. (chinez)
Nu ai niciodată mai multă nevoie de spirit ca atunci când ai de a face cu un prost. (chinez)
De fiecare dată când deschizi o carte înveţi ceva. (chinez)
Nu poţi profita de o carte dacă nu o citeşti aşa cum nu poţi profita de bani dacă îi ţii la altul. (chinez)
Fabricăm lumânări pentru a ne bucura de lumină, învăţăm pentru a obţine lumina adevărului; prima luminează locurile întunecoase ale casei, a doua, inima omului. (chinez)
O mie de şcolari – o mie de învăţaţi; o mie de jucători – o mie de săraci. (chinez)
Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade în fiecare zi. (chinez)
Înţeleptul chiar dacă este cu desăvârşire sărac, el îşi poartă comorile în inimă. (chinez)
Înţelepciunea este singura monedă care are curs pretutindeni. (chinez)
În spatele unui om priceput se află întotdeauna alt om priceput. (chinez)
Înţeleptul care-şi stăpâneşte pasiunile trece printre tigri şi rinoceri; el a învins moartea. (chinez)
Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului. (chinez)
Cine nu ştie pe unde a intrat, nu va şti pe unde să iasă. (chinez)
Omul este trecător şi trupul său în pulbere se schimbă, dar cartea lui îl face nemuritor. (egiptean)
Nu există, într-adevăr, decât o singură fericire pe lumea aceasta: aceea de a aduna cu drag cărţi în timpul zilei şi de a le citi în timpul nopţii. (egiptean)
Sfatul bun dat unui om fără minte piere precum fumul. (egiptean)
Nu vârsta ci înţelepciunea te face om întreg. (indian)
Bărbierul nu trebuie să facă şi pe medicul. (indian)
Înţelepciunea înseamnă putere. (indian)
Vârsta îţi albeşte părul dar nu-ţi coace şi mintea. (indian)
Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi. (indian)
Nu poţi învăţa să înoţi dacă nu cobori în apă. (indian)
Ploaia de lacrimi este necesară recoltei cunoştinţelor. (indian)
Experienţa ţine de o şcoală unde lecţiile costă scump. (italian)
Când omul pierde tot îi rămâne învăţătura. (japonez)
Cultura e tot ce-i rămâne omului când a uitat totul. (japonez)
Marile personalităţi se dezvoltă încet. (japonez)
Băiatul care trăieşte lângă templul budist va citi cărţi sfinte. (japonez)
Chiar de-ar fi să mori mâine nu înceta să înveţi. (mongol)
Învăţătura din tinereţe este ca o dantelă săpată în piatră. (persan)
Sabia nu are putere acolo unde se află pana. (persan)
Cine învaţă să bată toba la 40 de ani doar în mormânt va ajunge meşter. (persan)
Dacă numai adulmecând s-ar fi putut învăţa, câinele ajungea demult măcelar. (persan)
Orzul timpuriu va da recoltă bună – ce ştim noi?, orzul târziu va da recoltă bună – ce ştim noi? (sumer)
Cărturarul nu se culcă pe un pat de puf. (turc)
Mai bine să-ţi lipsească ochii decât spiritul. (turc)
Ochii nu servesc la nimic unei minţi oarbe.
Elocinţa înseamnă susţinerea unei idei în forma cea mai concisă. (’Abn al-Hamid Ibn Yahya)
Cel fără minte se mărgineşte la propria lui judecată şi se uită adesea în spate să vadă dacă este admirat. (Al-Ibchichi)
Aristotel spunea că acei care caută să demonstreze lucruri evidente fac la fel ca acei care vor numaidecât să arate soarele cu lampa. (Aristoteles)
Esop spunea că atunci va fi rău pentru toţi, când toţi vor practica totul. (Aeschines)
Vei cunoaşte bătrân fiind, cât este de greu să înveţi la această vârstă, când se cere să fii înţelept. (Aeschylus)
E frumos să înveţe lucruri înţelepte şi un bătrân. (Aeschylus)
Cele nevăzute se pot vedea prin cele văzute. (Anaxogaras)
Ceea ce avem de învăţat să facem; învăţăm făcând. (Aristotel)
Fii stăpân pe subiect; cuvintele vor urma (de la sine). (Cato)
Adesea în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau. (Cicero)
Când cunoaştem natura tuturor lucrurilor, suntem liberaţi de superstiţie şi de frica morţii, nu ne tulbură neştiinţa, din care provin adesea spaime grozave; în sfârşit vom fi şi mai morali, când vom cunoaşte ce cere natura. (Cicero)
Filozofia este medicina sufletului. (Cicero)
Să ştiţi că, dacă nu este vindecat sufletul, ceea ce nu se poate face fără filozofie, suferinţele nu vor avea sfârşit. (Cicero)
După cum, dacă cineva, care s-ar da drept literat, ar vorbi incorect, sau dacă acel care ar vrea să treacă drept cântăreţ ar cânta fals, s-ar face de ruşine, mai ales prin faptul că greşeşte tocmai acolo unde pretinde că-i cunoscător, tot astfel un filozof care greşeşte în felul său de viaţă se face de ocară tocmai prin faptul că se poticneşte în rolul în care vrea să fie învăţător, şi pretinzând că cunoaşte ştiinţa vieţii greşeşte în viaţă. (Cicero)
După cum un ogor oricât de fertil, nu poate da roadă, dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură. (Cicero)
Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem vreun adversar. (Cicero)
În primul rând este propriu omului căutarea şi cercetarea adevărului. (Cicero)
Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii. (Confucius)
Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris în cărţi. (Demetrius Phalereus)
Există, fără îndoială, tineri cu judecată şi bătrâni fără minte; căci nu timpul (ne) învaţă să gândim, ci o educaţie timpurie şi predispoziţia. (Democritus)
Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi. (Democritus)
Cei fără minte se iau după câştigurile (separate ale) norocului, pe când cei care ştiu (ce înseamnă) astfel de câştiguri, se iau după filozofie. (Democritus)
După ce Democrit critică percepţiile simţurilor, spunând: “Culoarea este aparentă convenţională, dulcele este aparent, amarul este aparent; în realitate nu există decât atomi şi vid”, el pune simţurile să vorbească astfel către inteligenţă: “Sărmană minte, tu primeşti dovezile de la noi şi vrei să ne birui? Biruinţa ta este o înfrângere”. (Democritus)
Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă. (Democritus)
Neghiobii îşi formează viaţa prin darurile întâmplării, cunoscătorii prin acele ale înţelepciunii. – nu te rezema de umbre, pune la baza vieţii tale cunoaşterea! (Democritus)
Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduşi decât să conducă. (Democritus)
Ferice de acela care şi-a dobândit o comoară de gânduri divine! (Empedocles)
Nu este admisibil ca omul cât este tânăr să ezite să studieze filozofia, iar când a îmbătrânit să se considere destul de obosit ca să se mai poată ocupa de acest studiu, căci nu este nimeni prematur sau prea matur pentru îngrijirea sănătăţii sufletului său. (Epicur)
Cel ce spune că timpul îndeletnicirii cu filosofia n-a sosit încă sau că a trecut este asemenea unuia care ar spune că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus; de aceea amândoi, şi tânărul şi bătrânul trebuie să caute înţelepciunea, cel de-al doilea pentru ca, înaintând în bătrâneţe să se simtă tânăr graţie amintirii celor trecute, iar primul ca să fie tânăr şi bătrân în acelaşi timp prin lipsa de teamă faţă de cele ce vor veni. (Epicur)
Învăţătura este ca aurul – are preţ oriunde. (Epictet)
Adevărata înţelepciune constă în a nu părea înţelept. (Eschil)
Mintea omenească face să fie bine conduse cetăţile şi casele, iar în război are mare putere. Căci un singur gând înţelept biruie multe mâini, pe când prostia bazată pe mulţime este un mare rău. (Euripides)
Fiecare zi ne învaţă ceva nou. (Euripides)
Nu mai simt altă plăcere decât de a învăţa. (Fr. Petrarca)
Erudiţia nu ne învaţă să avem minte. (Heraclitus)
Cultura multilaterală nu te învaţă şi înţelepciunea. (Heraclit din Efes)
Îţi pierzi timpul cultivând cuvintele. (Hesiod)
Acum copile, soarbe cu sufletul curat cuvintele; acum oferă-te celor mai buni (ca tine): Vasul nou va păstra mult timp mirosul de care a fost pătruns pentru întâia oară. (Horatius)
Incultul ce vrea să înveţe seamănă cu savantul, savantul ce vorbeşte fără discernământ seamănă cu un incult. (Ibn abi talib ’Ali)
După cum medicii au la îndemână instrumentele şi cuţitele pentru intervenţii urgente, tot astfel şi tu să ai pregătite preceptele, ca să cunoşti cele divine şi cele umane şi ca să faci orice lucru, fie cât de mic, cu gândul la legătura dintre amândouă. (Marcus Aurelius)
Sunt oameni pe care-i socotesc nevrednici a-mi primi învăţătura şi pe care refuz să-i învăţ şi tocmai prin aceasta le dau învăţătură, fără nici un efort din partea mea. (Meng Tseu)
Regii au mai multă nevoie de sfatul înţelepţilor decât au aceştia de favoarea regilor. (Muslah-al-Din Saadi)
Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins. (Ovidius)
Elocinţă, tu care ştii să înduioşezi inimile şi să cucereşti lumea! (Pacuvius)
Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor. (Platon)
Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr. (Platon)
Toate se realizează în număr mai mare, mai bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi la timpul său, lăsând la o parte celelalte. (Plato)
E cu neputinţă ca unul singur să exercite bine multe îndeletniciri. (Plato)
Fiecare poate exercita bine numai o singură îndeletnicire şi nu mai multe; căci dacă ar face aceasta, apucându-se de multe lucruri, el n-ar izbuti să se distingă în nimic. (Plato)
Dacă nu vor domni filozofii în cetăţi, sau dacă cei ce se numesc astăzi regi şi stăpânitori nu vor fi filozofi cu adevărat şi-n mod adecvat, şi dacă nu vor coincide puterea politică şi filozofia… nu există încetare a mizeriei pentru state, şi socot că nici pentru neamul omenesc. (Plato)
Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric şi ce nu, ci orice părere primeşte el, îi va rămâne neştearsă şi neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se refere la virtute. (Plato)
Mult, dar nu multe. – Pliniu precizează că pentru formarea spiritului este recomandată multă lectură , dar nu lectura risipită a tot felul de cărţi. (Plinius Minor)
De vreme ce sufletul nostru are din natură dorinţa de a învăţa şi de a privi, nu este oare logic să dezaprobăm pe acei care întrebuinţează rău această tendinţă pentru audiţii şi spectacole fără nici o valoare, şi neglijează pe cele frumoase şi utile? (Plutarchus)
Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu. Profesorii au adeseori prilejul să observe printre elevii lor naturi mai mult sau mai puţin înzestrate pentru învăţătură. Totuşi înzestrarea, talentul nu se dezvoltă decât prin exercitarea lui căci , observă Protagora : Arta nu este nimic fără studiu şi nici studiul fără artă. Studiul însuşi presupune deprinderi formate de timpuriu, după cum observă Protagora: Din tinereţe trebuie să începi a învăţa. (Protagoras)
După cum nu este de nici un folos medicina, dacă nu alungă boala din corp, tot aşa nu e de nici un folos filozofia, dacă nu alungă răul din suflet. (Pythagoras)
Măcar de-am şti ce e la îndemâna noastră. Nu ne interesează ce este dincolo de noi. (Romanos Melodul)
După cum învăţământul elementar, prin care copiii învaţă a scrie şi a citi, nu-i învaţă ştiinţa şi literatura, ci numai îi pregăteşte pentru a şi le însuşi mai târziu, tot astfel ştiinţa şi literatura nu duc sufletul la virtute ci numai îl pregătesc. (Seneca)
Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta. (Seneca)
Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână. (Seneca)
O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat. (Seneca)
Ce nebunie este să înveţi lucruri de prisos, când este atâta lipsă de timp? (Seneca)
Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filozofiei. (Seneca)
Lungă-i calea prin precepte, scurtă şi bună prin exemple. (Seneca)
Trebuie să îndrumăm viaţa noastră cu exemple ilustre. (Seneca)
Vezi ca nu cumva cititul multor autori şi a tot felul de cărţi să aibă ceva nehotărât şi nestabil. (Seneca)
Trebuie să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura (noastră) variată. (Seneca)
Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin ci să asimilăm cele citite; altfel vor intra în memorie, (dar) nu în minte. (Seneca)
Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire. (Seneca)
Pentru noi este un argument al adevărului atunci când toţi au aceiaşi părere despre un lucru. (Seneca)
Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)
Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea. (Sophocles)
Prudenţa în acţiune depinde de cunoaşterea situaţiei. (Sophocles)
Înţelept e acela care ştie din experienţa altuia. (Syrus)
Mai bine să nu ştii un lucru, decât să-l înveţi prost. (Syrus)
Socrate spunea că cei care ştiu ce este fiecare lucru, sunt în stare să explice şi celorlalţi; pe când cei care nu ştiu, e firesc să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii. (Xenophon)
E riscant ca cineva să spună sau să facă ceea ce nu ştie. (Xenophon)
Desfăşurând comorile înţelepţilor din vechime, pe care ni le-au lăsat scrise în cărţi, le parcurg împreună cu prietenii (mei), şi când vedem ceva bun, alegem şi socotim ca un mare câştig, când putem fi de folos unul altuia. (Xenophon)
În orice acţiune oamenii vor să asculte cel mai mult de acei pe care-i socotesc ca cei mai destoinici. (Xenophon)
Învăţaţi şi de la predecesori; căci aceasta este cea mai bună învăţătură. (Xenophon)
A întreba înseamnă a te instrui. (Xenofon)
Datorită priceperii, seriozităţii, stăpânirii de sine şi cumpătării sale, omul deştept îşi creează o insulă pe care nici un val nu o va acoperi. (Aprama devarga)
Uşor îl câştigi pe cel neştiutor; şi mai uşor este câştigat cel care are judecată. Dar pe semidoctul cu o fărâmă de ştiinţă nici Brahma nu-l poate mulţumi. (Bharthari)
Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire. (Bhavabhuti)
Cel iscusit să scoată esenţialul şi din cărţile cele mici şi din cele mari, ca albina din flori. (Bohtlingk)
După cum o pasăre legată de o sfoară, după ce a zburat în toate părţile şi nu poate găsi nicăieri un loc unde să se aşeze; se îndreaptă spre locul de care-i legată, tot astfel mintea, după ce zboară în toate părţile, în cele din urmă îşi găseşte refugiu în suflet, căci mintea este legată de suflet. (Chandogya-Upanişad)
Cei care se adâncesc în Brahma îşi pun următoarele întrebări: “Este Brahma cauza (acestui Univers)? De unde ne-am ivit? Prin cine trăim? Unde vom fi? Cine ne conduce în fericire şi-n restrişte?” (Cvetacvatara-Upanişad)
El e începutul, cauza unirii (corpului cu sufletul), dincolo de întreitul timp şi independent de acesta. Pe zeul acesta vrednic de slavă, cu toate înfăţişările, care este originea a tot ce există şi care stă în inimă, îl adoră (înţeleptul). (Cvetacvatara-Upanişad)
Din faptul că un om rău citeşte cărţile de legi sau studiază Vedele încă nu rezultă nimic; caracterul predomină aici. (Hitopadeca)
Nu este consiliu acela în care nu se află bătrâni. (Hitopadeca)
Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu este dat la învăţătură. (Hitopadeca)
E greu să te cunoşti atât de bine, încât să poţi spune că eşti capabil sau nu de ceva. Însă cine posedă o astfel de ştiinţă, acela nu-şi pierde cumpătul nici când este la strâmtoare. (Hitopadeca)
Cei care cultivă neştiinţa intră în întunericul orb. Într-unul şi mai mare cei care sunt mulţumiţi cu ştiinţa lor. (Ica-Upanişad)
Arta învăţătorului atinge un grad şi mai înalt când este încredinţată unui discipol eminent. (Kalidasa)
Sufletul, mai subtil decât ceea ce-i subtil şi mai mare decât ceea ce-i mare, este aşezat în cavitatea inimii fiecărei fiinţe. Cine-i liberat de dorinţe, acela, lipsit de întristare, priveşte prin favoarea Creatorului această măreţie a sufletului. (Katha-Upanişad)
Cine nu-l cunoaşte, acela îl cunoaşte; cine îl cunoaşte, acela nu-l cunoaşte. El nu este înţeles de cei care-l înţeleg; el este înţeles de cei care nu-l înţeleg. (Kena-Upanişad)
Ştiinţa sufletului este ştiinţa supremă. (Mahabharata)
Fără a fi întrebat, nu spune nimănui nimic, nici când întreabă în mod nepotrivit; cel cu minte, chiar când ştie, să se poarte în lume ca şi când ar fi mut. (Manu)
Cel care nu-şi părăseşte casa spre a vedea întreg pământul plin de minunăţii, acela-i (ca) o broască într-o fântână. (Pancatantra)
Atâta timp cât omul nu cutreieră pământul dintr-o ţară în alta, el nu dobândeşte temeinic nici învăţătură nici averea nici vreo meserie.(Pancatantra)
Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut; căci aceasta este, după cât se spune, deosebirea dintre înţelepţi şi nebuni. (Pancatantra)
La cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi în corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte în corp, dar niciodată la minte. (Pancatantra)
Cum dispare frumuseţea iernii, când este lovită de vântul primăverii, aşa scade zi cu zi inteligenţa celor dotaţi din cauza grijilor pentru familia împovărătoare. (Pancatantra)
Cunoaşterea călăuzeşte spre unitate aşa cum ignoranţa duce la diversitate. (Ramakrishna)
Fără cunoaştere nu este (cu putinţă) libertatea nici chiar prin sute de asceze. (Somadeva)
Cel care se pricepe nu vorbeşte; stăpânind erudiţia, el tace. (Lao Tzî)
Cei plini de pofte şi de ură nu vor cunoaşte niciodată adevărul. (Vinayapitaka)
Înţelepciunea înseamnă cunoaşterea bazată pe discernământ, îmbinată cu o gândire vrednică de laudă. (Visudhi-Magga)
Învăţând pe alţii te instruieşti, povestind observi, afirmând examinezi, arătând priveşti, scriind gândeşti, pompând îţi aduci apa în fântâna ta. - Dezvoltarea maximei antice: Învăţând înveţi, în sensul modern că activitatea socială dezvoltă toate funcţiile intelectuale ale omului. (Amiel)
Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (A. P. Cehov)
Ştiinţa însăşi e putere. (Bacon)
Totul se înlănţuie în lumea reală. Orice mişcare corespunde unei cauze, orice cauză se leagă de ansamblu; prin urmare, ansamblul este reprezentat în cea mai mică mişcare. (Balzac)
A recunoaşte nu înseamnă a te supune? (Balzac)
Toate minţile mărginite au obiceiul de a nu ieşi din cercul întâmplărilor şi de a nu le căuta cauza. Pentru greşelile lor le place să-i găsească vinovaţi pe alţii. (Balzac)
Dacă în orice împrejurare omul nu se învârte în jurul lucrurilor sau a ideilor pentru a le cerceta sub toate aspectele, omul acela este un neisprăvit şi un molâu, prin urmare în primejdie de a pieri. (Balzac)
Înţelepciunea vine odată cu învăţătura. (Balzac)
Toţi cei ce ştiu puţin vor să arate pretutindeni ceea ce ştiu. (Benito Jeronimo Feijoo)
Din nimic nu poţi să scoţi nimic/ noul vine din ce-i vechi/ dar nu e mai puţin nou. (Bertold Brecht)
Cei ce topesc multe lumânări în citirea cărţilor, tocesc şi vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că şi-au păzit mai ascuţită vederea ochilor, însă neştiinţa i-a vârât în întuneric şi în tartarul necunoştinţei. (Cantemir)
Semnul înţelepciunii este ca din cele văzute sau auzite a adulmeca pe cele nevăzute şi neauzite, şi a socoti cele viitoare din cele trecute. (Cantemir)
Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi. (C. A. Helvetius)
Nu împiedică nimic ca cineva să fie cu ştiinţă de carte şi să posede toată învăţătura şi (totuşi) să fie beţiv, necumpătat, avar, nedrept, trădător şi, în sfârşit, fără minte. (Cebes)
Este o minune să se nimerească leacul pentru un rău a cărui cauză nu se cunoaşte. (Cervantes)
Vrei să înveţi ştiinţele cu uşurinţă? Începe prin a-ţi învăţa limba. – cultura lingvistică şi literară este temelia culturii. (Condillac)
Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. (Descartes)
Când am avut câţiva bănuţi mi-am cumpărat cărţi, iar dacă mi-a mai rămas ceva, mi-am luat hrană şi îmbrăcăminte. (Desiderius Erasmus)
Gânditorul este un om care vede acolo unde ceilalţi nu văd. (Dimuet)
Vai de acela care vrea să-i înveţe pe oameni mai iute decât pot învăţa. (Durant)
A învăţa numai, fără a judeca, nu te duce la nimic; adunarea de cunoştinţe nu trebuie să aibă decât un singur scop: să ne înveţe cum să ne judecăm pe noi înşine. (E. Knight)
Cunoaşterea este antidotul temerii. (Emerson)
Întreaga viaţă este experimentare. Cu cât faci mai multe experienţe, cu atât este mai bine. (Emerson)
Închisese ochii pentru a nu vedea răul de pe acest pământ, şi, în acest fel, răul l-a găsit fără nici o apărare. (Ernst Wiechert)
Un om nu poate înţelege profunzimea unei cărţi înainte de a fi văzut şi a fi trăit cel puţin o parte din conţinutul ei. (Ezra Loomis Pound)
Adevărata filozofie constă în a face, nu cărţi, ci oameni. (Feuerbach)
Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea. (Fr. De La Rochefoucauld)
Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara. (Fr. De La Rochefoucauld)
Hazardul descreşte, pe măsură ce creşte cunoaşterea. (France)
Am încercat diferite moduri de a trăi şi eu socot că cel mai bun este ca, ocupându-ne cu studiul, să asistăm în pace la vicisitudinile oamenilor şi să prelungim prin priveliştea secolelor şi a împărăţiilor durata scurtă a zilelor noastre. (France)
Ochii şi toate simţurile noastre nu sunt decât soli de erori şi curieri de minciuni. (France)
Cunoaşterea este prin ea însăşi putere. (Francis Bacon)
Puţină filozofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filozofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)
Lectura dă omului plenitudine, vorbirea, siguranţă şi scrisul, precizie. (Francis Bacon)
Orice filozofie morală nu este altceva decât o slujitoare a religiei. (Francis Bacon)
Bogăţia de experienţă străină, agonisită din cărţi, asta se cheamă erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. (G. E. Lessing)
Cusurul învăţăturii târzii este acesta, că ceea ce n-ai învăţat niciodată şi ai ignorat mult timp, când, în sfârşit ai început s-o ştii, ţii mult s-o spui oriunde şi în orice împrejurare. (Gellius)
Cel mai mare dintre filozofi arăta că atunci când literatura şi învăţăturile filozofiei pătrund într-un om pervers şi decăzut, ca într-un vas spurcat şi murdar, ele se schimbă, se transformă şi se strică. (Gellius)
Adevărul ne umple de sănătate şi ne dă puteri noi în muncă. Cine stă alături de adevăr nu poate să nu învingă. A urmări numai adevărul şi a-l dovedi, aceasta este toată obiectivitatea. (George Călinescu)
Este o mare nebunie să sfidezi fără motiv inteligenţa altuia. (Giovanni Boccacio)
Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori. (Goethe)
Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranţa activă. (Goethe)
Obscurantismul propriu-zis nu este faptul că se împiedică răspândirea a ceea ce-i adevărat, clar şi util, ci faptul că se pune în circulaţie ceea ce-i fals. (Goethe)
Când ai pierdut interesul, pierzi şi amintirea. (Goethe)
Oamenii sunt atât de copleşiţi de condiţionările infinite ale fenomenelor, încât ei nu pot observa condiţia (lor) unică şi primordială. (Goethe)
Nu fii subtil, ci înţelept. Cine ştie mai mult decât i se cere, seamănă cu vârful prea ascuţit care se rupe uşor. Adevărurile dovedite sunt mai sigure. Este bine să ai minte, dar nu să fii un palavragiu. (Gracian)
Nimic nu cere mai multă prudenţă decât adevărul. (Gracian)
Orice prost e ferm convins, şi oricare om ferm convins e prost; cu cât judecata sa e mai greşită, cu atât e mai mare îndărătnicia sa. (Gracian)
Sunt ocupaţii ciudate, care sunt moliile timpului preţios. A te ocupa cu ceva nepotrivit e mai rău decât a nu face nimic. (Gracian)
Respectul pentru adevăr reprezintă începutul înţelepciunii. (Herzen)
Adevărul trăieşte, ca toate fiinţele vii, numai ca totalitate; când se desparte în părţile lui, îi dispare sufletul şi rămân din el numai abstracţiile moarte cu miros de cadavru. (Herzen)
Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuţi. (Heyde)
Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul. Nu ştii bine ceva decât multă vreme după ce l-ai învăţat. (J Joubert)
Nu e nimic în minte, care să nu fi trecut mai întâi prin simţuri. (John Locke)
După cum un ogor, cu cât e mai roditor, cu atât produce mai mulţi spini şi mărăcini, tot aşa o minte superioară este plină de gânduri ciudate dacă nu-i semănată cu germenii înţelepciunii şi ai virtuţii. (Komensky)
Ignoranţa profundă inspiră tonul dogmatic; acel care nu ştie nimic crede că poate învăţa pe alţii ceea ce abia a aflat el însuşi; acel care ştie multe nu-şi închipuie că ceea ce spune ar putea fi necunoscut şi se exprimă mai cu indiferenţă. (La Bruyere)
Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor. (La Rochefoucauld)
Prilejurile ne fac cunoscuţi celorlalţi şi încă şi mai mult nouă înşine. (La Rochefoucauld)
Cine gândeşte puţin, se înşeală mult. (Leonardo da Vinci)
Bogăţia experienţei străine câştigată din cărţi se numeşte erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. Cel mai mic capitol al acesteia este mai preţios decât milioane din cealaltă. (Lessing)
A citi mult face pe unii trufaşi şi pedanţi; a vedea multe te face înţelept, înţelegător şi util. (Lichtenberg)
Veacul nostru are profeţi care vorbesc despre viaţă cu entuziasmul unor bolnavi. Puterea ce pulsează în opera lor nu seamănă cu vigoarea omului sănătos, ci cu forţa nebunului delirant. (Lucian Blaga)
Sunt lucruri care nu pot fi înţelese decât vag. Şi ar trebui să ne mulţumim cu atât, din nefericire însă noi încercăm să le înţelegem mai precis şi, ca urmare, ne trezim că nu le mai înţelegem deloc…(Lucian Blaga)
Unii cugetători, care aspiră să pătrundă până în fiinţa însăşi a realităţii, îşi aseamănă inspiraţiile şi clarviziunile cu fenomenul minunat al instinctului. Simpatia misterioasă prin care ei încep să pătrundă tainele existenţei ar fi un fel de instinct. Ştim că instinctul are certitudini, dar tot atât de uimitoare sunt şi rătăcirile în care el cade. Oare cutare filosof, care-şi cloceşte „absolutul”, nu se aseamănă cu găina, care cloceşte nişte bucăţi de var? (Lucian Blaga)
Cei care s-au ocupat cu istoria problemelor ce şi le-a pus mintea omenească au putut să remarce că „misteriosul”, „enigmaticul” ce-l înlăturăm dintr-o întrebare, dintr-un lucru, apare în altă parte. Cu cât lămurim printr-un fenomen ori printr-o lege mai multe enigme, cu atât devin ele însele mai enigmatice: aş vorbi în privinţa aceasta foarte bucuros despre un principiu al conservării enigmelor. (Lucian Blaga)
Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie. (Lucian Blaga)
Nu-ţi îmbogăţeşti sufletul cu adevăruri mărunte: cine şi-ar face avere adunând praful de aur împrăştiat pe faţa pământului? (Lucian Blaga)
Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie. (Lucian Blaga)
Foarte multe sofisme se nasc nu din lipsă de logică, ci din prea multă logică, ca să zicem aşa: anume, atunci când operăm cu mai multă logică; cu mai multă analiză, cu mai multe subtilităţi metodice decât cere gradul de complexitate proprie obiectului pe care-l cercetăm, când cheltuim mai multă forţă decât cere problema…(Lucian Blaga)
Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim, fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu. (Lucian Blaga)
Logica suferă de un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…(Lucian Blaga)
Că adevărul poate avea şi influenţe dezastruoase asupra noastră nu mărturiseşte împotriva valorii sale ideale, ci dovedeşte numai slăbiciunea noastră: suntem ca bolnavii, care nu suportă aerul aspru şi curat al munţilor. (Lucian Blaga)
Oamenii pe care începem să-i cunoaştem mai bine, nu-i mai putem judeca, căci faptele şi manifestările lor izolate le apreciem în comparaţie cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, faţă de ei punctul de vedere omenesc, şi-i judecăm relativ, în cadrul şi în condiţiile lor proprii. (Lucian Blaga)
Inteligenţa omenească nu este o misterioasă fabrică de adevăruri absolute. Ea este un factor determinant în sânul realităţii, un centru de activităţi spontane, un creator de ficţiuni, de mituri. Vederile metafizice ale spiritualismului sau ale materialismului sunt mituri, şi mit este şi cutare ipoteză a ştiinţei moderne…(Lucian Blaga)
Sunt adevăruri pe care este cu neputinţă să le înţelegi just, dacă înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri! (Lucian Blaga)
Ce teorie a cunoaşterii adopţi este un pas de o importanţă enormă pentru viaţa spirituală, căci teoria cunoaşterii nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul strălucit sau dezastruos al unei adânci sau mărginite concepţii despre lume. (Lucian Blaga)
Raţionamentele minţii se clădesc din experienţe sigure şi repetate. (M. V. Lomonosov)
Şiretul dispreţuieşte studiile; omul simplu le admiră şi înţeleptul le foloseşte. (Macauly)
Cine se gândeşte la prea multe lucruri nu ajunge niciodată la vreo concluzie. (Macchiavelli)
Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii. (Maeterlinck)
Multe lucruri ştia, dar pe toate le ştia prost. (Margites)
E mai uşor să negi lucrurile decât să te informezi despre ele. (Mariano José de Larra)
O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească. (Mark Twain)
Când fugi după spirit, prinzi prostia. (Montesquieu)
Sunt anumite adevăruri despre care nu-i de ajuns să convingi (pe cineva), ci trebuie să(-l) faci să le şi simtă. (Montesquieu)
Două jumătăţi de adevăr nu fac un adevăr întreg. (Multatuli)
Nu e greu să găseşti adevărul. E greu să ai dorinţa de a-l găsi. (N. Iorga)
Adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât acela care-l caută. (N. Iorga)
În anumite circumstanţe, simularea nebuniei constituie dovada celei mai înalte înţelepciun. (Niccolo Machiavelli)
Mai bine să nu ştim nimic, decât să ştim multe lucruri pe jumătate. (Nietzsche)
Cât de sterile sunt orice speculaţii intelectuale atâta vreme cât rămân lipsite de acţiune şi de experienţă. (O. Wilde)
De obicei (tocmai) acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice. (Oxenstierna)
Găsesc fără încetare ceva de învăţat. (P. L. Roederer)
Cei care nu iubesc adevărul (îşi) iau ca pretext al contestării (lui) mulţimea acelora care îl tăgăduiesc. (Pascal)
Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată, încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi. (Pascal)
Când citim prea iute sau prea încet, nu înţelegem nimic. (Pascal)
Oamenii trebuie învăţaţi ca şi cum n-ai vrea să-i înveţi, iar lucrurile necunoscute trebuie prezentate ca lucruri uitate. (Pope)
Nu există ocupaţie mai rodnică decât aceea care ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine. (R. Descartes)
Nimic nu-l înfurie mai tare pe un prost decât să-i spui că nu înţelege. (Cardinalul Retz)
Orice cugetare care nu acţionează este un avort sau o trădare. (Romain Rolland)
Cum poţi fi sceptic în chip sistematic şi de bună-credinţă? Filozofii sceptici sau nu există sau sunt cei mai nenorociţi dintre oameni. Îndoiala cu privire la lucrurile pe care ne este necesar a le cunoaşte este o stare prea violentă pentru spiritul omenesc: nu-i rezişti prea mult; fără voia lui se decide într-un chip sau altul şi preferă să se înşele decât să nu creadă în nimic. (Rousseau)
Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Rousseau)
O vorbă iscusită doarme într-o ureche neghioabă. (Shakespeare)
Oamenii, care şi-au petrecut viaţa cu cititul şi au scos înţelepciunea lor din cărţi, seamănă cu aceia care au dobândit cunoştinţe exacte despre o ţară din multe descrieri de călătorie. Aceste descrieri pot da informaţii despre multe lucruri, dar în fond nu dispun de o cunoaştere unitară, lămurită şi temeinică a acelei ţări. Dimpotrivă, acei care şi-au petrecut viaţa cugetând, seamănă cu aceia care au călătorit în acea ţară: numai aceştia ştiu propriu-zis despre ce este vorba, cunosc lucrurile în legăturile lor şi sunt acolo cu adevărat la ei acasă. (Schopenhauer)
Unde duce gândirea fără experimentare, ne-a arătat Evul Mediu; însă secolul acesta e menit să ne lase să vedem unde duce experimentarea fără gândire şi ce se alege din educaţia tineretului care se mărgineşte (numai) la fizică şi chimie. (Schopenhauer)
A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu. (Schopenhauer)
Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, atunci toate darurile spirituale, chiar şi cele mai mari, nu-şi vor produce efectul asupra lui şi el nu va observa la posesorul lor nimic, decât numai ceea ce-i mai josnic în individualitatea sa, deci numai slăbiciunile şi defectele sale de temperament şi de caracter. (Schopenhauer)
După cum biblioteca cea mai bogată, dacă nu e pusă în ordine, nu aduce atâta folos cât una foarte modestă, dar bine aranjată; tot aşa şi cea mai mare cantitate de cunoştinţe, dacă nu le-a prelucrat gândirea proprie, preţuieşte mai puţin decât una mult mai redusă, care însă a fost aprofundată în multe feluri. (Schopenhauer)
O filozofie adevărată nu se poate ţese numai din noţiuni abstracte, ci ea trebuie să se bazeze pe observaţie şi experienţă; atât interioară cât şi exterioară. (Schopenhauer)
Credinţa şi ştiinţa se află între ele în acelaşi raport ca cele două talgere ale unei balanţe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară. (Schopenhauer)
Ar fi bine să cumperi cărţi dacă ai putea cumpăra şi timpul pentru a le citi, dar de obicei se confundă cumpăratul cărţilor cu însuşirea cuprinsului lor. A pretinde ca cineva să reţină tot ce a citit vreodată este ca şi cum ai pretinde să păstreze în sine tot ce a mâncat cândva. A trăit dintr-una corporal, din celălalt spiritual şi a devenit pe aceste căi ceea ce este astăzi. (Schopenhauer)
Trebuie să ţinem seamă că experienţa pe care o dau cărţile, oricât de preţioasă ar fi ea, ţine totdeauna de domeniul cunoaşterii; în timp ce experienţa care se naşte din încercările vieţii, ţine de domeniul înţelepciunii, şi că un grăunte din aceasta, are nesfârşit mai mare valoare decât un munte din cealaltă. (Smiles)
Să cunoaştem cu exactitate natura noastră, pe care dorim s-o desăvârşim şi, totodată, natura lucrurilor, atât cât este nevoie. Să scoatem în mod just deosebirile, acordurile şi opoziţiile dintre aceste lucruri. Să concepem just cum pot şi cum nu pot fi modificate lucrurile. Să comparăm cu natura şi cu puterea omului. (Spinoza)
Nu există adevăr care să nu devină pentru spiritele false, materie de erori. (Vauvenargues)
Prostul cu memorie bună are la dispoziţia lui multe gânduri şi fapte, dar nu ştie să tragă din ele nici o concluzie. (Vauvenargues)
Nimeni nu se crede atât de capabil de a înşela pe un om de spirit ca prostul. (Vauvenargues)
Când nu înţelegem ceea ce citim, nu trebuie să ne încăpăţânăm să înţelegem; trebuie, din contra, să lăsăm cartea; n-avem decât s-o reluăm în altă zi, sau la o altă oră, şi o vom înţelege fără sforţare. Pătrunderea, la fel ca invenţia sau ca oricare alt talent omenesc, nu este o însuşire de orice moment; nu suntem dispuşi totdeauna să intrăm în spiritul altuia. (Vauvenargues)
O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi. (Vauvenargues)
Poate că nu există adevăr care să nu fie pricină de rătăcire pentru vreo minte greşită. (Vauvenargues)
Nu ne putem ridaca la adevărurile mari fără entuziasm. (Vauvenargues)
Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă. (V. Hugo)
Mare ignorant trebuie să fie omul care dă răspuns la toate problemele! (Voltaire)
Personal, eu sunt mereu gata să învăţ, deşi nu-mi place întotdeauna să mi se dea lecţii. (Sir Winston Churchil)
Elocvenţa este poezia prozei. (William Cullen Bryant)
Indiferenţa provine din ignoranţă, şi cu cât cineva este mai înţelept, cu atât este determinat de ceea ce este perfect. (W. G. Seibnitz)
Este mai uşor să cumperi o carte decât s-o citeşti şi mai uşor s-o citeşti decât s-o înţelegi! (William Osler)